Cazare in Delta Dunarii
Sulina

Sulina/Tulcea/DanubeDelta/Romania/Europe  

Site requirements:   
Macromedia Flash 5.0/ Javascript   Enabled/
800x600 screen resolution

 

 

     Oferim cazare Delta Dunarii, cazare Sulina incepand de la 30 ron/persoana. Va puteti bucura de plaja la mare, plimbari in Delta Dunarii, pescuit in Delta Dunarii in acelasi loc Sulina. La cerere va putem oferi plimbare cu barca prin Delta Dunarii.

 

 

Cazare Sulina

 

     In Sulina va puteti bucura atat de plaja si de mare precum si de excursile in Delta Dunarii. Este un loc ideal pentru cei care doresc sa se bucure de placerile verii si de frumusetile naturii. Frumusetea acestui loc este dovedita de miile de turisti care revin in fiecare an aici pentru cazare sulina. Datorita cererii cat mai mare de locuri de cazare au aparut mai multe pensiuni Sulina.

     Dintre toate regiunile Romaniei, poate nici una nu atrage an dupa an atatia turisti ca Dobrogea, si acest fapt nu este o intamplare. Numeroasele statiuni de pe litoral, bogatia culturala a vestigiilor istorice datand inca din Antichitate, peisajele minunate si fauna unica din Delta Dunarii sunt tot atatea motive pentru a mentine treaz interesul turistilor, romani si straini, pentru acest colt al tarii.

     Istoria Deltei incepe cu peste 10.000 de ani in urma prin depunerea mai multor straturi de aluviuni succesive, ce vor colmata golful maritim existent la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Aluviunile si nisipul marin dau nastere marilor grinduri, insulelor Deltei, Letea si Caraorman. Datorita acestui fenomen, se formeaza cele trei brate: Sf. Gheorghe (69,7 km), Sulina (63,7 km) si Chilia (120 km). Intre aceste brate s-au format o multime de legaturi naturale, canale si lacuri, care adapostesc o vegetatie si o fauna mirifica. Suprafata totala a Deltei este 5800 km 2, cuprinzand complexul lagunar Razelm - Sinoe. Delta Dunarii este cea mai “tanara”regiune a tarii si totodata cea mai importanta zona umeda a Europei Centrale, cu lacuri si canale pitoresti si intinse stufarisuri cuprinse intre cele trei brate principale ale fluviului. Principala sa atractie o constituie biodiversitatea remarcabila, cu peste 1100 specii de plante, 325 specii de pasari si peste 110 specii de pesti, prezente pe un teritoriu ce ocupa mai putin de 2% din suprafata Romaniei.

     Sulina este unicul oras al Deltei cu functie de port la Marea Neagra. Este o asezare veche, mentionata inca din anul 950 e.n. de Constantin Porfirogenetul. In secolul al X-lea, localitatea era amintita sub numele Selina. Toponimul este forma veche a antroponimelor romanesti de azi, Sorin si Sorina, legate de rasarit (cf. lat. Sol "Soare"), adica, dupa credintele celor vechi, de (re)nasterea zilnica a maretului astru din Marea Neagra. Cu aceste vechi traditii in mistica solara, Sulina este acum cel mai estic oras al Romaniei si, deocamdata, cel mai estic punct al Uniunii Europene.
Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, Sulina era un sat cu aproximativ 1000 de locuitori, in preajma caruia misunau piratii de pe Marea Neagra si talharii din smarcurile Deltei. In acea vreme, printre tragediile Europei s-a numarat si foametea abatuta asupra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, ca urmare a unei secete cumplite si a invaziei gandacilor de Colorado asupra cartofilor. Atunci, s-a pus problema importului de cereale din Europa, inclusiv din Principatele Dunarene, care aveau importante provizii de grane. Insa, in acel timp, Marea Neagra era controlata de Imperiul Otoman si Imperiul Rus. O importanta cale continentala pentru transportul unor mari cantitati de grane era Dunarea. Asadar, Regatul Unit si toate celelalte puteri occidentale erau interesate ca navigatia pe fluviu sa fie libera, ca si accesul la Marea Neagra, iar apele sa fie indeajuns de adanci pentru trecerea navelor cu pescaj mare. Asa au inceput si studiile pentru realizarea acestor deziderate.
Dupa Razboiul Crimeii, Moldova si, in 1859, Principatele Unite, au obtinut accesul la Marea Neagra, in sudul Basarabiei, prin judetele Cahul, Bolgrad si Ismail, retrocedate de Imperiul Rus, evitand teritoriul aflat inca sub ocupatia otomana. Deblocandu-se importante fonduri banesti din partea marilor puteri occidentale, la 4 noiembrie 1856, mai intai la Galati, si-a lansat activitatea Comisia Europeana a Dunarii (CED), care avea sa dureze 82 de ani. La inceput, in acest organism international, puterile reprezentate erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Principatul Moldovei avea pe atunci doar un rol consultativ. Dupa Razboiul de Independenta si revenirea Dobrogei la Tara-Mama, Regatul Romaniei a devenit membru cu drepturi depline ale Comisiei.
     In secolul al XIV-lea ea era loc de popas pentru corabiile genoveze. Ca puncte de atracte sunt plaja pe tarmul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe.


De ce Sulina ?

     Cine nu a fost la Sulina trebuie sa ajunga. Pentru ca doar aici, unde Dunarea se intalneste cu marea, nisipul are finetea prafului din clepisdra, apusurile seamana cu explozii ceresti iar oamenii au mereu un zambet larg pe buze. Sulina este unul dintre cele mai frumoase locuri ale Romaniei. Este in acelasi timp si o destinatie mai putin cunoscuta de majoritatea turistilor romani – dar preferata de cei straini care alearga dupa natura, salbaticie, viata simpla si concedii relaxante. In Sulina te simti ca si cum ai fi la capatul lumii. Aici nu exista zumzetul uneori deranjant al traficului. Exista insa plaje largi si generoase, apa curata, canale ascunse, mancare buna si ieftina, liniste si o apropiere de divinitate.

 

 

     Localitatea a fost pentru prima data atestata documentar in secolul al X-lea dar exista supozitii conforma carora acest oras dobogean ar avea o vechime de peste 2000 de ani. Astazi, Sulina este al cincelea oras ca marime al judetului Tulcea – cu o suprafata de 30 de kilometri patrati – dar unul dintre primele din punct de vedere al atractivitatii turistice. In perioada interbelica Sulina avea peste 30.000 de locuitori perioada in care a atins apogeul dezvoltarii. Viitorul ar putea sa-i rezerve Sulinei o surprinzatoare relansare economica ce ar putea sa-i readuca in actualitate renumele de altadata, cauza nefiind de aceasta data transportul si comertul naval, ci imensul potential turistic al zonei. Lucru evidentiat inca de acum prin aparitia mai multor pensiuni sulina, hoteluri care ofera ocazia mai multor turisti sa se bucure de pescuit in delta si cazare delta.

     Istoria nescrisa a orasului are circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa Sulina intre cele mai vechi asezari din Romania. Putin mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani vechime. La capitolul "istorie scrisa", documentele ni-l prezinta incepand cu perioada Bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa "De Administrando Imperii" 950 e.n., il pomeneste cu numele de Solina sau Selina . In anul 1318, orasul devenise port genovez. Un document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca "flota turceasca se afla la Soline", inaintea atacului impotriva Chiliei si Cetatii Albe. In perioada razboaielor ruso - turce, sec. XVIII - XIX, Sulina era cunoscuta ca o localitate cu numai 1000 - 1200 de locuitori. Conventia ruso - austriaca incheiata la Sankt Petersburg (1840) este primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio - maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.

     In 1843 numarul vaselor englezesti ce intrau pe Dunare prin Sulina era de numai 7, in 1849 numarul acestora crescand la 128. Prin Tratatul de la Paris, din 1856, se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralitate a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentantii Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei. Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economica rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de CED.

     In Sulina acelor timpuri se dezvolta in mod natural, pentru prima oara, conceptul Europei Unite, manifestat prin spirit de toleranta si convietuire multietnica. La sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori, recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70 mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru. Intre cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei orasului oscila intre 7.000 - 15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2 romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina. Credintele religioase se manifestau in cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei. In oras functionau un numar de 9 reprezentante consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, iar Belgia avea o agentie consulara. Pentru toate acestea exista un club diplomatic. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta), Serviciul Maritim Roman. Documentele oficiale erau redactate in limbile franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca.
Inceputul razboaielor conduc la desfiintarea CED in 1939, pierderea neutralitatii ducand la retragerea reprezentantelor consulare din oras. Sulina devine punct strategic militar, bombardat de aliati in 25 august 1944, moment in care peste 60 % din cladirile orasului au fost distruse. Dupa razboi, intra sub influenta sovietica, care incearca sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a Comisiei Europene a Dunarii.  

     Multi dintre cei care au deschis acum 150 de ani navigatia la gurile Dunarii au ramas pentru totdeauna la Sulina. Erau angajati ai Comisiei Europene a Dunarii, stransi de pe tot continentul sa amenajeze canalul de transport maritim pe care se urca si azi pana la Galati si Braila. Numele lor sunt sapate pe crucile din cimitirul orasului - probabil cel mai cosmopolit din Romania.
     Ca puncte de atracte sunt plaja pe tarmul marii , cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe.Istoria orasului Sulina este indisolubil legata de istoria navigaNiei fluviale si maritime, a carei intensitate a fost determinata istoric de intersectarea intereselor politico-militare si economice ale statelor europene, între care România s-a afirmat ca putere statala începând cu a doua jumatate a secolului XIX. ExistenNa Sulinei are atestate milenare. Prima atestare documentara a asezarii, cu numele Solina, este inclusa în tratatul "De administrando imperii", al basileului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în anul 950. "Alexiada" Annei Comnena pomeneste orasul Selinas de la gurile fluviului Calonstoma, toponim preluat de la istoriograful roman Caius Plinius Secundus. Exista marturii conform carora, în anul 1318, asezarea devenise port genovez, asemenea ConstanNei de azi. Un document din 1469 menNioneaza ca " flota turca se afla la Soline", înaintea atacului asupra Chiliei si CetaNii Albe. Sulina este marcata în mai multe portulane italiene din sec. XIV si XV. InformaNii coerente despre viaNa asezarii Sulina încep sa apara în sec. XVIII, când turcii ocupanNi ai larilor Române încep sa valorifice calea navigabila spre Constantinopol, trecând pe braNul Sulina. Punctul extrem al acestuia capata o importanNa speciala în navigaNia pe Dunare si Marea Neagra, îndeosebi în raport cu metropola constantinopolitana, determinând construirea unui far catre 1745, menit sa protejeze navele otomane de riscurile parcurgerii acestei rute periculoase. Odata cu declinul puterii Înaltei PorNi, prinsa în conflicte durabile cu Rusia pentru hegemonie în Balcani si Marea Neagra, Sulina, populata de greci din Elada si Asia Mica, maltezi si alNi levantini, decade pâna la a fi cunoscuta ca un cuib de jefuitori ai navelor în dificultate. Liberalizarea treptata a comerNului si navigaNiei în Marea Neagra si pe Dunare în urma razboaielor ruso-turce de la finele sec.VIII si din primele decade ale sec.XIX constituie una din formele incipiente de concretizare a interesului puterilor europene faNa de potenNialul strategic al Gurilor Dunarii, Razboiul Crimeii purtat în anii 1853 - 1856 între Rusia, pe de o parte, si, pe de alta, alianNa formata de Marea Britanie, FranNa, Regatul Sardiniei si Imperiul Otoman a determinat schimbarea destinului orasului Sulina, plasarea acestuia în contextul geografic, politic si economic european si consolidarea premiselor caracterului cosmopolit al acestei comunitaNi danubiano-pontice, care se afla la originea profilului sau multicultural de azi. Instituita ca instrument de garantare a libertaNii de navigaNie si comerN pe Dunare, Comisiunea Europeana a Dunarii, a carei activitate s-a desfasurat, împotriva multor vicisitudini, între 1861 si 1939, poate fi apreciata în perspectiva istorica drept un exerciNiu exemplar de cooperare si conlucrare a statelor europene în serviciul bunastarii si avantajului reciproc, depasind interesele strategice originare. Pe de alta parte, evoluNia orasului Sulina în a doua jumatate a secolului XIX si prima jumatate a secolului XX, ca sediu al unei multitudini de activitaNi economice si al unei vieNi sociale intense desfasurate sub egida C.E.D.sau colateral acesteia, poate constitui - mutatis mutandis - un model istoric de valorificare la nivel local, în conjuncturi favorabile, a unor potenNiale economico-sociale, a carui expresie, astazi depasita ca modalitate de implementare, a fost Portul franc. Cosmopolitismul generat de prezenNa C.E.D. si de situarea orasului Sulina la confluenNa unor rute comerciale active în epoca a devenit mitic si este de natura a reîntemeia legenda orasului Sulina ca Europolis, premisa a repoziNionarii active a Sulinei în geografia Europei unite. În epoca de înflorire a orasului - la finele sec.XIX si începutul sec.XX - populatia a depasit periodic 5.000 de locuitori, în ritmul sezonier al operaNiunilor comerciale navale din Portul franc, prin care se traficau cereale - principalul bun de export al Vechiului Regat, în principal pentru piaNa britanica, sare si cherestea. Companiile maritime asigurau legaturi frecvente cu porturile Orientului. Sunt pastrate marturii despre aspecte pitoresti privind cresterea si descresterea populaNiei orasului, influenNata de producNia anului agricol si de marimea postelor de docheri formate spontan pe criterii etnice de navigatorii ramasi la iernatic în port, dintre care unii îsi întemeiau familii si se stabileau în oras. Aflam dintr-o statistica gasita în arhiva Comisiunii ca Sulina era la 1900 micul oras european în care, la o populaNie stabila de aproximativ 5000 de locuitori, coexistau cel puNin 23 de naNionalitaNi, între care: greci - 2056, români - 803, armeni - 444, turci - 268, evrei - 173, rusi - 594, austro-ungari - 211, albanezi - 117 , tatari - 22, bulgari - 35, germani - 49, danezi - 6, italieni - 45, englezi - 24, francezi - 11, gagauzi - 5, muntenegreni - 22, polonezi - 17, lipoveni -7, indieni - 4, senegalezi - 10, etiopieni - 5, algerieni - 8. Limba vorbita de majoritatea comunitaNii era elina, iar principalul instrument oficial de comunicare - franceza, urmate de limbile româna, rusa , italian si turca. EducaNia tineretului sulinean era asigurata de doua scoli cu limba de predare greaca, doua scoli românesti, o scoala germana si una italiana, o scoala frecventata de tinerii evrei, un gimnaziu si o scoala de arta pentru fete, cu predare în limba franceza. Diferitele confesiuni erau practicate în lacasuri aparNinând cultelor ortodoxe (român, grec, rus, lipovean), mozaic, armean, anglican, protestant, catolic, mahomedan. Interesele cetaNenilor statelor straine erau reprezentate de consulate si viceconsulate ale Austriei, Regatului Unit, Germaniei, Italiei, Danemarcei, Olandei, Greciei, Rusiei, Turciei si Belgiei. Eternitatea acestei comunitaNi urbane multietnice este marturisita de vestitul cimitir internaNional - astazi monument istoric important, parte a unui complex cimiterial care include salasuri de veci ale tuturor comunitaNilor religioase traitoare în Sulina de-a lungul timpurilor. Sulina a beneficiat de servicii si tehnologii urbane moderne: între Sulina si GalaNi a existat o linie telegrafica înca din 1857 si o linie telefonica din 1903; în anul 1882, Charles Hartley aduce din Statele Unite un prim generator electric cu care ilumineaza interiorul palatului Comisiunii, gradinile si cheiul, iar din 1903 au parte de beneficile electricitaNii si locuitorii urbei. Alimentarea cu apa potabila a fost asigurata începând cu 1897 de o Uzina de apa, în funcNiune si azi. Echipamentele urbane includeau un drum modern pe « o lungime de 5 mile », iar serviciile sanitare erau asigurate de o instituNie spitaliceasca avansata. La Sulina operau reprezentanNe a numeroase linii maritime si fluviale europene, iar viaNa economica locala din afara activitaNilor portuare se desfasura, la începutul secolului trecut, în 154 de « pravalii », 3 mori si 70 de mici întreprinderi. Atelierele Comisiunii Europene a Dunarii O sala de spectacole - un «teatru» de 300 de locuri gazduia spectacolele trupelor în turneu. În Sulina s-au editat în diferite perioade ziare si alte periodice, publicate în limbile vorbite de unele comunitaNi lingvistice din oras. Dupa primul razboi mondial, odata cu restructurarea pieNelor si redirecNionarea marilor fluxuri comerciale internaNionale, traficul naval si maritime diminueaza treptat, iar portul Sulina se regaseste într-o poziNie geografica marginala. Dunarea pierde din importanNa istorica de cale de comunicaNie europeana. La sfârsitul anilor 1930, intrarea României în sfera intereselor strategice ale Germaniei naziste si desparNirea de aceasta a statelor democratice ale Europei duce la desfiinNarea C.E.D. În 1948, cooperarea în spaNiul dunarean este aservita imperialismului Rusiei sovietice, care revine la Gurile Dunarii prin rapturile teritoriale consfinNite de Tratatul de la Paris din 1947. Victima a bombardamentelor inamice atât în primul, cât si în al doilea rpzboi mondial, orasul Sulina supravieNuieste în sistemul economic si social comunist, care îi asigura o vigoare si o vitalitate artificiale în anii 1980, într-un regim de dramatica izolare faNa de Europa si Orientul capitaliste, din care îsi tragea seva vitala orasul cosmopolit de odinioara. Integrarea în mecanismele economiei de piaNa si practicile democratice însusite cu succes de comunitatea locuitorilor orasului Sulina dupa 1990 constituie fundamentele dezvoltarii viitoare a acestei vetre stravechi de vieNuire urbana la porNile orientale ale Europei.

Cu o populatie de 5000 de persoane Sulina este in mod cert un orasel extrem de linistit. Destinatie preferata pentru cei indragostiti de frumusetea Deltei, Sulina reprezinta un important punct de plecare catre Sfantul Gheorghe, Chilia sau bratele ascunse ale Deltei, rezervatiile de pasari sau insulele mai putin cunoscute ale ecosistemului. Lacul Rosu sau Lacul Raducu sunt doar doua “obiective” usor accesibile turistilor veniti aici. Imprejurimile Sulinei abunda de bogatii ale naturii – grinduri sau lacuri naturale, brate ascunde pline de vegetatie, adevarate oaze de viata unde sute de specii de pasari isi fac cuibul in fiecare primavara.

 

Europolis-ul lui Jean Bart sau puzzel-ul etnic al Sulinei

 

Eugeniu P. Botez, cu pseudonimul Jean Bart, se naste la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul capitanului Panait Botez- înflacarat unionist- si al Smarandei. Cursul primar si-l începe în 1882, la scoala din Pacurari, unde îl are ca dascal pe Ion Creanga. Pseudonimul de Jean Bart si l-a luat dupa numele celebrului marinar Jean Bart, care a trait între 21 octombrie 1650 si 27 aprilie 1702. Scriitorul va iscali de aici înainte (1901) volumele cu acest pseudonim, la care va adauga, între paranteze, adevaratul sau nume: Eugeniu P. Botez. Drumul creatiei lui Jean Bart este de la articolul de ziar si reportaj, la schita si la nuvela de larga respiratie, încheindu-se cu romanul Europolis, care se tipareste în 1933, fiind prefatat de George Calinescu. Iar la 12 mai, tot în acel an (1933) se stinge din viata. Europolis , titlul romanului, care a provocat o inutila discutie de polemica literara, este cum nu se poate mai adecvat. Este o mica ironie si o plastica notiune pentru tot aliajul si mozaicul porturilor, în special al porturilor noastre. Actiunea romanului Europolis se petrece la gurile Dunarii ,, la Sulina, acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde apa si numele în mare ”, cum spune citatul de pe coperta volumului. Toata aceasta lume cosmopolita, facuta din functionari si naufragiati ai vietii, aventurieri si cautatori de noroc, porniti în voia soartei pe liniile indescifrabile ale destinului, au gasit în Jean Bart un profund si pasionat cunoscator. Tot acel oras instalat peste o asezare de pirati ai Marii Negre, cu stigmatele si misiunea lui, aici pe linia de intersectie a Europei orientale si-a gasit în pana scriitorului o valoroasa realizare. Afabulatia este simpla si clara, fara afectiuni dramatice si fara eforturi de limbaj, curge în mod firesc ca toata literatura de elita pe care a facut-o scriitorul pâna acum. În cadrul acesta pitoresc pe care-l abordeaza scriitorul cu atâta facilitate si prestigiu, se desfasoara tragedia unei familii de greci întâlnita în aceasta rascruce a pamântului. La Sulina ,, acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde si apa si numele în mare ” si unde Comisia Europeana a Dunarii, aduce o nota grava, internationala, colonia elena este framântata de un mare eveniment: Stamati Marulis, patronul cafenelei din fata debarcaderului, primise o scrisoare de la un frate al sau ,Nicola, îmbarcat pe vremuri ca marinar pe un vapor francez, si disparut. Se afla acum în America, în Guyana, si fiindca îi murise nevasta si avea numai o fata, avea de gând sa-si vânda totul si sa se întoarca, spre a-si sfârsi zilele lânga rudele sale, dupa patruzeci de ani lipsa. Aceasta stire împarte familia în doua tabere, fiecare disputându-si pe American, si trezeste în toti speranta mare de propasire a portului si comertului, deoarece un întors din America nu putea fi decât milionar. Stamati face pregatiri mari de primire si bancile îi deschid credit larg în vederea colaborarii cu marele capitalist. Americanul soseste simplu si cu bagaje putine, aducând cu sine pe Evantia, fata nascuta din convietuirea cu o indigena de culoare, precum si o maimuta. E primit cu mare alai si amândoi sunt înconjurati de cele mai mari atentii, fiind acceptati chiar în cercul protocolar si închis al Comisiunii Europene a Dunarii. În curând Evantia face cunostinta cu ofiterul de marina Neagu, de care se îndragosteste. Îi iese însa în cale un alt ofiter, tip de Don Juan, poreclit de aceea si ,, Marchizul de Priola ” , un anume Deliu, fost amant al Penelopei, sotia lui Stamati Marulis, frumusete bizantina pe vremuri si neconsolata înca de a-si irosi viata în acest port monoton alaturi de un barbat batrân si ursuz. Deliu, seduce pe Evantia, în urma unei prinsori, Neagu pleaca atins în suflet, iar Evantia, nefericita si persecutata de Penelope din gelozie, se îmbolnaveste. La rândul lui Deliu, vrând sa scape de Penelope, simuleaza o calatorie îndepartata ceea ce provoaca sinuciderea Penelopei. Exasperati ca americanul nu scoate nici un ban, compatriotii încep sa se informeze. ,, Înteleptul Logaridis ” descopera ca Nicola fusese deportat în Guyana pentru o crima savârsita pe vapor, ca statuse acolo multa vreme în închisoare si apoi liber, în calitate de concesionar în colonia agricola, ca luase o indigena chiar dintre condamnate si-si crescuse fata sub îngrijirea calugaritelor misionare. Era sarac. Dupa ce vânduse tot, venise în Europa. Banii îi cheltuise cu drumul si acum nu mai avea nimic. De acum încolo începe tragedia lui Nicola si a Evantiei. cazare sulina Toata lumea începe sa-I ocoleasca si sa-I persecute. Autoritatile încearca expulzarea lor. Hamalii din port nu vor sa primeasca printre ei la lucru pe batrân, amenintând cu greva. Izgonit, înfometat, Americanul intra într-o afacere de contrabanda, e împuscat si în curând moare. Ramasa pe drumuri, Evantia, devine stea de cabaret, rezistând ,,la vitiu ” si protejata de un batrân aspru, Jak- ,,tapeurul”, pâna ce se îmbolnaveste de tuberculoza, si moare dupa ce daduse nastere unui copil. Europolis – este, printr-o metafora fericita denumirea orasului cosmopolit Sulina. Nu e un secret pentru nimeni ca românul nu îsi cunoaste tara. Asadar, suntem în situatia de a descoperi, multumita lui Jean Bart, exoticul în limitele hotarelor nationale: ,, Viata acestui mic port cosmopolit e originala si interesanta. Are un farmec si un pitoresc deosebit. Este unicul loc în tara unde gasesti adevarata viata de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât orase. Sulina este numai port, nu are oras. Toata populatia se hraneste din viata portului. Dealtfel nici nu are nimic comun cu restul tarii. Aici e o viata de colonii. Comertul levantin atrage aventurieri din toate semintiile, cari se perinda pe aici ca sa pescuiasca în apa tulbure a Dunarii. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile si toate limbile. Mica lume a acestei institutii- Europa în miniatura- cu decoruri, culise si protocol, are o viata aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etans.” Se întelege de aici perfect cu câta simpatie vechiul marinar si-a fixat ca teatru al actiunii portul, unicul port românesc- Sulina, si cu ce privire experta a examinat varietatea materialului omenesc. Eroii sai principali sunt luati din colonia greceasca, pare-se cea mai densa insula de populatie straina a portului. Actiunea e declansata cu deosebita abilitate prin motorul unui eveniment senzational. Nicola Marulis, dupa patruzeci de ani de absenta, îsi anunta sosirea apropiata din America, fratelui sau, Stamati. Dupa cum spune undeva , în carte,Jean Bart ,, grecul se naste marinar, si în afara de orice meserie el e capitan de… vapor, caic sau barca.”În roman este prezentata o societate pestrita, miscatoare, agitata de interese si pasiuni, e adunata în filele acestui roman dens. Europolis –ul este o monografie romantata a Sulinei, un manual de etnografie vie, care îmbogateste deopotriva literatura si disciplinele exacte. Europolis – e mica Sulina româneasca, orasel pe tarmul marii si mare port la Dunare, sediu al Comisiei Dunarene, locuinta a tuturor gintilor europene, ceea ce face pe Jean Bart, unicul si pretuitul nostru scriitor-marinar sa-I dea acest nume de importanta alura. Putea la fel de bine sa-l numeasca- Metopolis, Cosmopolis sau Planetopolis. Dar daca teribilul Europolis , nu-I decât o biata urbe româneasca, nici macar resedinta de judet, cu perceptie si cu judecatorie, cu oameni nevoiasi si cu cancanuri, cu cafenele si cu greci, în schimb ritmul de accelerata si nepotolita viata, pe care I-l împrumuta autorul, îi preschimba într-adevar porecla în renume.

      Astfel, în Europolis palpita suflete cu nazuintele atintite spre celalalt capat al oceanelor, se agita oameni cu gândul, cu trecutul, cu nadejdile la Pera sau la Pireu, pe sânul nordic al Africii sau tocmai în Guyana Franceza. În raport cu viata bastinasilor statornici sau celor cu gând de ramânere, aceasta curgere suprapusa de fluviu omenesc, pare si mai framântata si mai dureroasa în zadarnica ei zbatere. Exotismul din Europolis este numai un exotism de mediu, fatal porturilor active, care au toate o înfatisare cosmopolita. În roman simtim orgoliul colectiv al coloniei grecesti, în apriga concurenta cu autohtonii si evreii capitalisti, cu umoristicile conflicte din sânul ei, datorite aceleiasi îngâmfari atavice si pasiunilor politice; simtim viata activa plina de farmec si de peripetii a portului, dupa cum intuim destinul marinarului nestatornic din profesie, în vesnica lupta cu elementele naturii si cu omul. Prin acest larg fundal se desfasoara actiunea principala din Europolis, consolidând romanul printr-o bogata ambianta, care da si savoarea esentiala a naratiunii. Prin drama amoroasa a grecoaicei Penelopa si a poeticei negrese Evantia, Europolis este si o contributie interesanta a romanului nostru provincial. Inaugurat de samanatorism, romanul provincial s-a rasfatat pe unica tema a dezadaptatului. Impresia de ratare, în mediul meschin care ucide pasiunile puternice si declansaza pe cei slabi înarmati, se degaja din simpla înlantuire a faptelor. Maritata de nevoie cu pilotul Stamati Marulis, dupa ce gustase din fructul ispititor al vietii celor avuti, Penelopa devine, în mod fatal, victima unui nostalgic bovarism. Diferenta de vârsta si prozaismul lui Marulis precipita evadarea din lanturile casniciei, aruncând-o în bratele unui cuceritor de profesie, capitanul Angelo Deliu. Surprinsi de Stamati, acesta se retrage din viata de marinar, deschizând o cafenea în port. Dar pasiunea Penelopei nu atipeste; hranita si de iluzia eventualei bogatii a lui Nicola, fratele lui Stamati, care se întoarce din America la Sulina, speranta într-o totala schimbare a existentei e însa progresiv risipita. Americanul n-are nici un ban, iar Deliu s-a plictisit de pasiunea ei romantioasa, îndreptându-si ochiul de prada asupra Evantiei, aparitie de o tulburatoare gratie exotica. Stamati se ruineaza prin datorii facute în speranta bogatiei presupuse a lui Nicola, iar Penelopa, dezamagita de Deliu, se îneaca. Acelasi destin tragic o urmareste si pe Evantia, fiica americanului.Fictiunea se impune cititorului, intens si uneori fascinant, caci acesta simte la orice pagina ca un om care a cutreierat mari si oceane, venind în contact cu o fauna umana variata si diversa, a dat la lumina aici rodul copt si sinteza unei experiente personale din cele mai vaste. O dovada a sinceritatii si probitatii lui de artist e faptul ca Jean Bart a localizat actiunea plina de miscare si patetic a romanului în micul port de la gurile Dunarii, unde, în calitate de comisar maritim, si-a petrecut anii maturitatii, si a carui viata o cunostea ca nimeni altul sub toate aspectele ei. În acest centru curios si unic, el ne înfatisaza un numar impunator de personaje, fiecare din ele cu fizionimia lui distincta, fiinte ce se agita, iubesc sau urasc, animate de pasiuni intense si violente, care mâna pe unii la sacrificiu, pe altii la actiuni ilicite, având uneori ca epilog sinuciderea sau moartea. Eroii principali, lucru firesc acolo, unde colonia elena alcatuieste elementul etnic dominant, sunt greci levantini, copii ai soarelui sudic, pe care imaginatia aprinsa îi predispune la iluzie, iar sângele clocotitor la gesturi si manifestari iuti, subite, rizibile, de obicei, dar fatale si funeste, prin urmarile lor, câteodata. Romanul lui Jean Bart este plin de regasiri pentru orice cititor. Chiar daca ai trait toata viata la sute de kilometri departare de gurile Dunarii- locul în care se desfasoara actiunea din Europolis- recunosti în carte peisaje si oameni pe care parca I-ai mai întâlnit undeva si totusi nu I-ai vazut niciodata. Nu este la mijloc numai binecunoscuta proprietate de regasire, atât de caracteristica imaginii tipice. Este si altceva: nostalgia marilor ce ne-a încântat copilaria, pitorescul atât de cunoscut al oraselor portuare cu taverne, marinari cheflii, cu cafenele în care esueaza, la nelipsita partida de table, vechi marinari, batrâni lupi de mare ce-au colindat toate oceanele, fiecare cu câte-un sac plin de povestile extraordinare ale calatoriilor. Prin alte fire, romanul lui Jean Bart ne leaga de un însemnat capitol al literaturii noastre, literatura orasului de provincie.Sulina se afla asezata tocmai la gurile Dunarii. cazare delta, cazare in sulina, pensiuni sulina, pensiuni delta, cazare ieftina, pescuit in delta, cazare sulina

Pe aici comunica Europa centrala cu Mediterana si Orientul, cu celelalte oceane si continente. Un mic oras de provincie cu portile deschise spre lumea întreaga. La Sulina, în fata ochilor este marea întinsa si deschisa peste imensitatea careia Constantinopolul, Cairo, Marsilia, Insulele Azore, Indonezia, Insulele Haway sunt apropiate de caile de apa. E vorba de Sulina, pe vremea cand era porto-franco, pe vremea când era româneasca numai cu numele, fiindca în realitate acolo dicta fosta Comisiune Europeana a Dunarii în forma ei acut imperialista. Într-o precisa încadrare de atmosfera locala, cu nenumaratele figuri episodice de capitani de corabii, de hamali, de ofiteri români, de femei de moravuri usoare si marinari cheflii, de misiti si bogatasi de origine suspecta, de notabilitati provinciale, la care se adauga toata drojdia unui oras cu populatie internationala.

 

Delta Dunarii un adevarat paradis al faunei si florei

Oferim cazare Delta Dunarii, cazare Sulina incepand de la 30 ron/persoana. Va puteti bucura de plaja la mare, plimbari in Delta Dunarii, pescuit in Delta Dunarii in acelasi loc Sulina. La cerere va putem oferi plimbare cu barca prin Delta Dunarii. In Sulina va puteti bucura atat de plaja si de mare precum si de excursile in Delta Dunarii. Este un loc ideal pentru cei care doresc sa se bucure de placerile verii si de frumusetile naturii. Frumusetea acestui loc este dovedita de miile de turisti care revin in fiecare an aici pentru cazare sulina. Datorita cererii cat mai mare de locuri de cazare au aparut mai multe pensiuni Sulina.

Dintre toate regiunile Romaniei, poate nici una nu atrage an dupa an atatia turisti ca Dobrogea, si acest fapt nu este o intamplare. Numeroasele statiuni de pe litoral, bogatia culturala a vestigiilor istorice datand inca din Antichitate, peisajele minunate si fauna unica din Delta Dunarii sunt tot atatea motive pentru a mentine treaz interesul turistilor, romani si straini, pentru acest colt al tarii.

Istoria Deltei incepe cu peste 10.000 de ani in urma prin depunerea mai multor straturi de aluviuni succesive, ce vor colmata golful maritim existent la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Aluviunile si nisipul marin dau nastere marilor grinduri, insulelor Deltei, Letea si Caraorman. Datorita acestui fenomen, se formeaza cele trei brate: Sf. Gheorghe (69,7 km), Sulina (63,7 km) si Chilia (120 km). Intre aceste brate s-au format o multime de legaturi naturale, canale si lacuri, care adapostesc o vegetatie si o fauna mirifica. Suprafata totala a Deltei este 5800 km 2, cuprinzand complexul lagunar Razelm - Sinoe. Delta Dunarii este cea mai “tanara”regiune a tarii si totodata cea mai importanta zona umeda a Europei Centrale, cu lacuri si canale pitoresti si intinse stufarisuri cuprinse intre cele trei brate principale ale fluviului. Principala sa atractie o constituie biodiversitatea remarcabila, cu peste 1100 specii de plante, 325 specii de pasari si peste 110 specii de pesti, prezente pe un teritoriu ce ocupa mai putin de 2% din suprafata Romaniei.

Sulina este unicul oras al Deltei cu functie de port la Marea Neagra. Este o asezare veche, mentionata inca din anul 950 e.n. de Constantin Porfirogenetul. In secolul al X-lea, localitatea era amintita sub numele Selina. Toponimul este forma veche a antroponimelor romanesti de azi, Sorin si Sorina, legate de rasarit (cf. lat. Sol "Soare"), adica, dupa credintele celor vechi, de (re)nasterea zilnica a maretului astru din Marea Neagra. Cu aceste vechi traditii in mistica solara, Sulina este acum cel mai estic oras al Romaniei si, deocamdata, cel mai estic punct al Uniunii Europene.

Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, Sulina era un sat cu aproximativ 1000 de locuitori, in preajma caruia misunau piratii de pe Marea Neagra si talharii din smarcurile Deltei. In acea vreme, printre tragediile Europei s-a numarat si foametea abatuta asupra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, ca urmare a unei secete cumplite si a invaziei gandacilor de Colorado asupra cartofilor. Atunci, s-a pus problema importului de cereale din Europa, inclusiv din Principatele Dunarene, care aveau importante provizii de grane. Insa, in acel timp, Marea Neagra era controlata de Imperiul Otoman si Imperiul Rus. O importanta cale continentala pentru transportul unor mari cantitati de grane era Dunarea. Asadar, Regatul Unit si toate celelalte puteri occidentale erau interesate ca navigatia pe fluviu sa fie libera, ca si accesul la Marea Neagra, iar apele sa fie indeajuns de adanci pentru trecerea navelor cu pescaj mare. Asa au inceput si studiile pentru realizarea acestor deziderate. Dupa Razboiul Crimeii, Moldova si, in 1859, Principatele Unite, au obtinut accesul la Marea Neagra, in sudul Basarabiei, prin judetele Cahul, Bolgrad si Ismail, retrocedate de Imperiul Rus, evitand teritoriul aflat inca sub ocupatia otomana. Deblocandu-se importante fonduri banesti din partea marilor puteri occidentale, la 4 noiembrie 1856, mai intai la Galati, si-a lansat activitatea Comisia Europeana a Dunarii (CED), care avea sa dureze 82 de ani. La inceput, in acest organism international, puterile reprezentate erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Principatul Moldovei avea pe atunci doar un rol consultativ. Dupa Razboiul de Independenta si revenirea Dobrogei la Tara-Mama, Regatul Romaniei a devenit membru cu drepturi depline ale Comisiei.

In secolul al XIV-lea ea era loc de popas pentru corabiile genoveze. Ca puncte de atracte sunt plaja pe tarmul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe. 


De ce Sulina ?


Cine nu a fost la Sulina trebuie sa ajunga. Pentru ca doar aici, unde Dunarea se intalneste cu marea, nisipul are finetea prafului din clepisdra, apusurile seamana cu explozii ceresti iar oamenii au mereu un zambet larg pe buze. Sulina este unul dintre cele mai frumoase locuri ale Romaniei. Este in acelasi timp si o destinatie mai putin cunoscuta de majoritatea turistilor romani – dar preferata de cei straini care alearga dupa natura, salbaticie, viata simpla si concedii relaxante. In Sulina te simti ca si cum ai fi la capatul lumii. Aici nu exista zumzetul uneori deranjant al traficului. Exista insa plaje largi si generoase, apa curata, canale ascunse, mancare buna si ieftina, liniste si o apropiere de divinitate. Localitatea a fost pentru prima data atestata documentar in secolul al X-lea dar exista supozitii conforma carora acest oras dobogean ar avea o vechime de peste 2000 de ani. Astazi, Sulina este al cincelea oras ca marime al judetului Tulcea – cu o suprafata de 30 de kilometri patrati – dar unul dintre primele din punct de vedere al atractivitatii turistice. In perioada interbelica Sulina avea peste 30.000 de locuitori perioada in care a atins apogeul dezvoltarii. Viitorul ar putea sa-i rezerve Sulinei o surprinzatoare relansare economica ce ar putea sa-i readuca in actualitate renumele de altadata, cauza nefiind de aceasta data transportul si comertul naval, ci imensul potential turistic al zonei. Lucru evidentiat inca de acum prin aparitia mai multor pensiuni sulina, hoteluri care ofera ocazia mai multor turisti sa se bucure de pescuit in delta si cazare delta. Istoria nescrisa a orasului are circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa Sulina intre cele mai vechi asezari din Romania. Putin mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani vechime. La capitolul "istorie scrisa", documentele ni-l prezinta incepand cu perioada Bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa "De Administrando Imperii" 950 e.n., il pomeneste cu numele de Solina sau Selina . In anul 1318, orasul devenise port genovez. Un document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca "flota turceasca se afla la Soline", inaintea atacului impotriva Chiliei si Cetatii Albe. In perioada razboaielor ruso - turce, sec. XVIII - XIX, Sulina era cunoscuta ca o localitate cu numai 1000 - 1200 de locuitori. Conventia ruso - austriaca incheiata la Sankt Petersburg (1840) este primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio - maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.

In 1843 numarul vaselor englezesti ce intrau pe Dunare prin Sulina era de numai 7, in 1849 numarul acestora crescand la 128. Prin Tratatul de la Paris, din 1856, se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralitate a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentantii Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei. Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economica rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de CED.

In Sulina acelor timpuri se dezvolta in mod natural, pentru prima oara, conceptul Europei Unite, manifestat prin spirit de toleranta si convietuire multietnica. La sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori, recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70 mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru. Intre cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei orasului oscila intre 7.000 - 15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2 romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina. Credintele religioase se manifestau in cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei. In oras functionau un numar de 9 reprezentante consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, iar Belgia avea o agentie consulara. Pentru toate acestea exista un club diplomatic. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta), Serviciul Maritim Roman. Documentele oficiale erau redactate in limbile franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca. Inceputul razboaielor conduc la desfiintarea CED in 1939, pierderea neutralitatii ducand la retragerea reprezentantelor consulare din oras. Sulina devine punct strategic militar, bombardat de aliati in 25 august 1944, moment in care peste 60 % din cladirile orasului au fost distruse. Dupa razboi, intra sub influenta sovietica, care incearca sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a Comisiei Europene a Dunarii. Multi dintre cei care au deschis acum 150 de ani navigatia la gurile Dunarii au ramas pentru totdeauna la Sulina. Erau angajati ai Comisiei Europene a Dunarii, stransi de pe tot continentul sa amenajeze canalul de transport maritim pe care se urca si azi pana la Galati si Braila. Numele lor sunt sapate pe crucile din cimitirul orasului - probabil cel mai cosmopolit din Romania. Ca puncte de atracte sunt plaja pe tarmul marii , cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe. Cu o populatie de 5000 de persoane Sulina este in mod cert un orasel extrem de linistit. Destinatie preferata pentru cei indragostiti de frumusetea Deltei, Sulina reprezinta un important punct de plecare catre Sfantul Gheorghe, Chilia sau bratele ascunse ale Deltei, rezervatiile de pasari sau insulele mai putin cunoscute ale ecosistemului. Lacul Rosu sau Lacul Raducu sunt doar doua “obiective” usor accesibile turistilor veniti aici. Imprejurimile Sulinei abunda debogatii ale naturii – grinduri sau lacuri naturale, brate ascunde pline de vegetatie, adevarate oaze de viata unde sute de specii de pasari isi fac cuibul in fiecare primavara. Eugeniu P. Botez, cu pseudonimul Jean Bart, se naste la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul capitanului Panait Botez- înflacarat unionist- si al Smarandei. Cursul primar si-l începe în 1882, la scoala din Pacurari, unde îl are ca dascal pe Ion Creanga. Pseudonimul de Jean Bart si l-a luat dupa numele celebrului marinar Jean Bart, care a trait între 21 octombrie 1650 si 27 aprilie 1702. Scriitorul va iscali de aici înainte (1901) volumele cu acest pseudonim, la care va adauga, între paranteze, adevaratul sau nume: Eugeniu P. Botez. Drumul creatiei lui Jean Bart este de la articolul de ziar si reportaj, la schita si la nuvela de larga respiratie, încheindu-se cu romanul Europolis, care se tipareste în 1933, fiind prefatat de George Calinescu. Iar la 12 mai, tot în acel an (1933) se stinge din viata. Europolis , titlul romanului, care a provocat o inutila discutie de polemica literara, este cum nu se poate mai adecvat. Este o mica ironie si o plastica notiune pentru tot aliajul si mozaicul porturilor, în special al porturilor noastre. Actiunea romanului Europolis se petrece la gurile Dunarii ,, la Sulina, acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde apa si numele în mare ”, cum spune citatul de pe coperta volumului. Toata aceasta lume cosmopolita, facuta din functionari si naufragiati ai vietii, aventurieri si cautatori de noroc, porniti în voia soartei pe liniile indescifrabile ale destinului, au gasit în Jean Bart un profund si pasionat cunoscator. Tot acel oras instalat peste o asezare de pirati ai Marii Negre, cu stigmatele si misiunea lui, aici pe linia de intersectie a Europei orientale si-a gasit în pana scriitorului o valoroasa realizare. Afabulatia este simpla si clara, fara afectiuni dramatice si fara eforturi de limbaj, curge în mod firesc ca toata literatura de elita pe care a facut-o scriitorul pâna acum. În cadrul acesta pitoresc pe care-l abordeaza scriitorul cu atâta facilitate si prestigiu, se desfasoara tragedia unei familii de greci întâlnita în aceasta rascruce a pamântului. La Sulina ,, acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde si apa si numele în mare ” si unde Comisia Europeana a Dunarii, aduce o nota grava, internationala, colonia elena este framântata de un mare eveniment: Stamati Marulis, patronul cafenelei din fata debarcaderului, primise o scrisoare de la un frate al sau ,Nicola, îmbarcat pe vremuri ca marinar pe un vapor francez, si disparut. Se afla acum în America, în Guyana, si fiindca îi murise nevasta si avea numai o fata, avea de gând sa-si vânda totul si sa se întoarca, spre a-si sfârsi zilele lânga rudele sale, dupa patruzeci de ani lipsa. Aceasta stire împarte familia în doua tabere, fiecare disputându-si pe American, si trezeste în toti speranta mare de propasire a portului si comertului, deoarece un întors din America nu putea fi decât milionar. Stamati face pregatiri mari de primire si bancile îi deschid credit larg în vederea colaborarii cu marele capitalist. Americanul soseste simplu si cu bagaje putine, aducând cu sine pe Evantia, fata nascuta din convietuirea cu o indigena de culoare, precum si o maimuta. E primit cu mare alai si amândoi sunt înconjurati de cele mai mari atentii, fiind acceptati chiar în cercul protocolar si închis al Comisiunii Europene a Dunarii. În curând Evantia face cunostinta cu ofiterul de marina Neagu, de care se îndragosteste. Îi iese însa în cale un alt ofiter, tip de Don Juan, poreclit de aceea si ,, Marchizul de Priola ” , un anume Deliu, fost amant al Penelopei, sotia lui Stamati Marulis, frumusete bizantina pe vremuri si neconsolata înca de a-si irosi viata în acest port monoton alaturi de un barbat batrân si ursuz. Deliu, seduce pe Evantia, în urma unei prinsori, Neagu pleaca atins în suflet, iar Evantia, nefericita si persecutata de Penelope din gelozie, se îmbolnaveste. La rândul lui Deliu, vrând sa scape de Penelope, simuleaza o calatorie îndepartata ceea ce provoaca sinuciderea Penelopei. Exasperati ca americanul nu scoate nici un ban, compatriotii încep sa se informeze. ,, Înteleptul Logaridis ” descopera ca Nicola fusese deportat în Guyana pentru o crima savârsita pe vapor, ca statuse acolo multa vreme în închisoare si apoi liber, în calitate de concesionar în colonia agricola, ca luase o indigena chiar dintre condamnate si-si crescuse fata sub îngrijirea calugaritelor misionare. Era sarac. Dupa ce vânduse tot, venise în Europa. Banii îi cheltuise cu drumul si acum nu mai avea nimic. De acum încolo începe tragedia lui Nicola si a Evantiei. Toata lumea începe sa-I ocoleasca si sa-I persecute. Autoritatile încearca expulzarea lor. Hamalii din port nu vor sa primeasca printre ei la lucru pe batrân, amenintând cu greva. Izgonit, înfometat, Americanul intra într-o afacere de contrabanda, e împuscat si în curând moare. Ramasa pe drumuri, Evantia, devine stea de cabaret, rezistând ,,la vitiu ” si protejata de un batrân aspru, Jak- ,,tapeurul”, pâna ce se îmbolnaveste de tuberculoza, si moare dupa ce daduse nastere unui copil. Europolis – este, printr-o metafora fericita denumirea orasului cosmopolit Sulina. Nu e un secret pentru nimeni ca românul nu îsi cunoaste tara. Asadar, suntem în situatia de a descoperi, multumita lui Jean Bart, exoticul în limitele hotarelor nationale: ,, Viata acestui mic port cosmopolit e originala si interesanta. Are un farmec si un pitoresc deosebit. Este unicul loc în tara unde gasesti adevarata viata de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât orase. Sulina este numai port, nu are oras. Toata populatia se hraneste din viata portului. Dealtfel nici nu are nimic comun cu restul tarii. Aici e o viata de colonii. Comertul levantin atrage aventurieri din toate semintiile, cari se perinda pe aici ca sa pescuiasca în apa tulbure a Dunarii. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile si toate limbile. Mica lume a acestei institutii- Europa în miniatura- cu decoruri, culise si protocol, are o viata aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etans.” Se întelege de aici perfect cu câta simpatie vechiul marinar si-a fixat ca teatru al actiunii portul, unicul port românesc- Sulina, si cu ce privire experta a examinat varietatea materialului omenesc. Eroii sai principali sunt luati din colonia greceasca, pare-se cea mai densa insula de populatie straina a portului. Actiunea e declansata cu deosebita abilitate prin motorul unui eveniment senzational. Nicola Marulis, dupa patruzeci de ani de absenta, îsi anunta sosirea apropiata din America, fratelui sau, Stamati. Dupa cum spune undeva , în carte,Jean Bart ,, grecul se naste marinar, si în afara de orice meserie el e capitan de… vapor, caic sau barca.”În roman este prezentata o societate pestrita, miscatoare, agitata de interese si pasiuni, e adunata în filele acestui roman dens. Europolis –ul este o monografie romantata a Sulinei, un manual de etnografie vie, care îmbogateste deopotriva literatura si disciplinele exacte. Europolis – e mica Sulina româneasca, orasel pe tarmul marii si mare port la Dunare, sediu al Comisiei Dunarene, locuinta a tuturor gintilor europene, ceea ce face pe Jean Bart, unicul si pretuitul nostru scriitor-marinar sa-I dea acest nume de importanta alura. Putea la fel de bine sa-l numeasca- Metopolis, Cosmopolis sau Planetopolis. Dar daca teribilul Europolis , nu-I decât o biata urbe româneasca, nici macar resedinta de judet, cu perceptie si cu judecatorie, cu oameni nevoiasi si cu cancanuri, cu cafenele si cu greci, în schimb ritmul de accelerata si nepotolita viata, pe care I-l împrumuta autorul, îi preschimba într-adevar porecla în renume.

Astfel, în Europolis palpita suflete cu nazuintele atintite spre celalalt capat al oceanelor, se agita oameni cu gândul, cu trecutul, cu nadejdile la Pera sau la Pireu, pe sânul nordic al Africii sau tocmai în Guyana Franceza. În raport cu viata bastinasilor statornici sau celor cu gând de ramânere, aceasta curgere suprapusa de fluviu omenesc, pare si mai framântata si mai dureroasa în zadarnica ei zbatere. Exotismul din Europolis este numai un exotism de mediu, fatal porturilor active, care au toate o înfatisare cosmopolita. În roman simtim orgoliul colectiv al coloniei grecesti, în apriga concurenta cu autohtonii si evreii capitalisti, cu umoristicile conflicte din sânul ei, datorite aceleiasi îngâmfari atavice si pasiunilor politice; simtim viata activa plina de farmec si de peripetii a portului, dupa cum intuim destinul marinarului nestatornic din profesie, în vesnica lupta cu elementele naturii si cu omul. Prin acest larg fundal se desfasoara actiunea principala din Europolis, consolidând romanul printr-o bogata ambianta, care da si savoarea esentiala a naratiunii. Prin drama amoroasa a grecoaicei Penelopa si a poeticei negrese Evantia, Europolis este si o contributie interesanta a romanului nostru provincial. Inaugurat de samanatorism, romanul provincial s-a rasfatat pe unica tema a dezadaptatului. Impresia de ratare, în mediul meschin care ucide pasiunile puternice si declansaza pe cei slabi înarmati, se degaja din simpla înlantuire a faptelor. Maritata de nevoie cu pilotul Stamati Marulis, dupa ce gustase din fructul ispititor al vietii celor avuti, Penelopa devine, în mod fatal, victima unui nostalgic bovarism. Diferenta de vârsta si prozaismul lui Marulis precipita evadarea din lanturile casniciei, aruncând-o în bratele unui cuceritor de profesie, capitanul Angelo Deliu. Surprinsi de Stamati, acesta se retrage din viata de marinar, deschizând o cafenea în port. Dar pasiunea Penelopei nu atipeste; hranita si de iluzia eventualei bogatii a lui Nicola, fratele lui Stamati, care se întoarce din America la Sulina, speranta într-o totala schimbare a existentei e însa progresiv risipita. Americanul n-are nici un ban, iar Deliu s-a plictisit de pasiunea ei romantioasa, îndreptându-si ochiul de prada asupra Evantiei, aparitie de o tulburatoare gratie exotica. Stamati se ruineaza prin datorii facute în speranta bogatiei presupuse a lui Nicola, iar Penelopa, dezamagita de Deliu, se îneaca. Acelasi destin tragic o urmareste si pe Evantia, fiica americanului.Fictiunea se impune cititorului, intens si uneori fascinant, caci acesta simte la orice pagina ca un om care a cutreierat mari si oceane, venind în contact cu o fauna umana variata si diversa, a dat la lumina aici rodul copt si sinteza unei experiente personale din cele mai vaste. O dovada a sinceritatii si probitatii lui de artist e faptul ca Jean Bart a localizat actiunea plina de miscare si patetic a romanului în micul port de la gurile Dunarii, unde, în calitate de comisar maritim, si-a petrecut anii maturitatii, si a carui viata o cunostea ca nimeni altul sub toate aspectele ei. În acest centru curios si unic, el ne înfatisaza un numar impunator de personaje, fiecare din ele cu fizionimia lui distincta, fiinte ce se agita, iubesc sau urasc, animate de pasiuni intense si violente, care mâna pe unii la sacrificiu, pe altii la actiuni ilicite, având uneori ca epilog sinuciderea sau moartea.

Eroii principali, lucru firesc acolo, unde colonia elena alcatuieste elementul etnic dominant, sunt greci levantini, copii ai soarelui sudic, pe care imaginatia aprinsa îi predispune la iluzie, iar sângele clocotitor la gesturi si manifestari iuti, subite, rizibile, de obicei, dar fatale si funeste, prin urmarile lor, câteodata. Romanul lui Jean Bart este plin de regasiri pentru orice cititor. Chiar daca ai trait toata viata la sute de kilometri departare de gurile Dunarii- locul în care se desfasoara actiunea din Europolis- recunosti în carte peisaje si oameni pe care parca I-ai mai întâlnit undeva si totusi nu I-ai vazut niciodata. Nu este la mijloc numai binecunoscuta proprietate de regasire, atât de caracteristica imaginii tipice. Este si altceva: nostalgia marilor ce ne-a încântat copilaria, pitorescul atât de cunoscut al oraselor portuare cu taverne, marinari cheflii, cu cafenele în care esueaza, la nelipsita partida de table, vechi marinari, batrâni lupi de mare ce-au colindat toate oceanele, fiecare cu câte-un sac plin de povestile extraordinare ale calatoriilor. Prin alte fire, romanul lui Jean Bart ne leaga de un însemnat capitol al literaturii noastre, literatura orasului de provincie. Sulina se afla asezata tocmai la gurile Dunarii. Pe aici comunica Europa centrala cu Mediterana si Orientul, cu celelalte oceane si continente. Un mic oras de provincie cu portile deschise spre lumea întreaga. La Sulina, în fata ochilor este marea întinsa si deschisa peste imensitatea careia Constantinopolul, Cairo, Marsilia, Insulele Azore, Indonezia, Insulele Haway sunt apropiate de caile de apa. E vorba de Sulina, pe vremea cand era porto-franco, pe vremea când era româneasca numai cu numele, fiindca în realitate acolo dicta fosta Comisiune Europeana a Dunarii în forma ei acut imperialista. Într-o precisa încadrare de atmosfera locala, cu nenumaratele figuri episodice de capitani de corabii, de hamali, de ofiteri români, de femei de moravuri usoare si marinari cheflii, de misiti si bogatasi de origine suspecta, de notabilitati provinciale, la care se adauga toata drojdia unui oras cu populatie internationala.


Despre Delta Dunarii

Delta Dunarii este un adevarat paradis al faunei si florei In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului. Intâlnim patru tipuri de zavoaie : zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zavoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina. Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya. Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice. Predomina Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatica din ghioluri, balti si japse ocupa 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersa sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variata. Predomina Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Padurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezinta nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.

Plaurul este o formatiune specifica stufariilor masive, plaurul este un strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitura de rizomi de stuf si de radcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si baltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite marimi care, împinse de vânt, se deplaseaza pe suprafata apei. Vegetatia plaurului difera de restul stufariilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvolta aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alaturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apa (Nephrodium thelypteris), cucuta de apa, troscotul, salcia pitica, precum si plantele agatatoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeaza coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur traiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea. Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatica europeana, întreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gasesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifica faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).

Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrând primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic. Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le putem întâlni în delta si care reprezinta 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibaresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin delta si ramânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primavara. Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibarersc 81 specii si trec prin delta 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82% din avifauna acvatica europeana. Avifauna acvatica din Delta Dunarii este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adauga, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata de prezenta apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apa, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufarii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci, lopatari, tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogata continuate cu stufarii (ralide), specii de tarmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza, lastunul. O serie de specii acvatice se asociaza în timpul cuibaritului formând colonii care sunt aglomerari de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numar mare de pasari în apararea cuiburilor cu oua sau pui. Coloniile de cuibarit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zavoaielor de salcie sau în stufarii, zgomotul infernal, atmosfera specifica altor ere geologice, zborul sagetator al miilor de pasari care îsi hranesc puii, transforma coloniile de pasari într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricarui iubitoar al naturii. In Delta Dunarii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopatari, tiganusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrala Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixta*. Aici se asociaza mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pana la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.

Dupa aceasta trecere in vedere a istoriei Sulinei a faunei si florei deltei revenim in timpurile noastre unde adevaratele atractii ale Sulinei raman plajele sale, drumurile neasfaltate, marea curata si linistita, oamenii primitori si aerul boem, de tara, care te cucereste definitiv. Exista si cateva obiective turistice in Sulina cum ar fi vestitul Far construit in 1865, Cimitirul Maritim cu legendele sale, Turnul de Apa sau Palatul Comisiunii Europene a Dunarii construit aici in anul 1868. Sulina este un loc in care nu se ajunge cu masina, dar acest lucru nu i-a oprit pe miile de turisti sa revina in zona atrasi de frumusetile acestor locuri de ospitalitatea oamenilor, care sau orientat in ultimi ani pe cazare sulina. Turistii pot vizita delta dunarii si pot merge la una dintre cele mai spectaculoase plaje din Europa, considerata ultima plaja virgina a continentului. Plaja are 150 de metri la­time, nisipul este extrem de fin, fiind filtrat de Dunare, iar ma­rea nu este sarata, ca in partea de sud a li­toralului, ci are un gust dulceag. E lume putina si multa li­niste. Nu te deranjeaza muzica de la terase, nu exista vanzatori ambulanti, iar daca ceilalti turisti te de­ranjeaza, te poti refugia oricand fie mai la nord, spre Dunare, fie mai la sud, in directia Sfintu Gheorghe, pentru a ramane complet singur. Meniurile traditio­nale, cu peste de apa dulce, dar si de apa sarata, ar trebui sa intre­geasca motivele pentru care cineva ar trebui sa isi pe­treaca vacanta in Sulina.

Nasterea Deltei Dunarii - asezare geografica, relief, fauna, hidrografia

Nasterea Deltei Dunarii

Intrata pe pamanturile tarii noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Defileul Cazanelor, Dunarea o paraseste prin uriasul, omptuosul, mirificul evantai al deltei" (Geo Bogza). Este un capat de lume original, unic in felul sarelaxare in deltadelta pescuit cazare delta dunarii hotelui 4 stele cum arata o vila in delta pensiunea ovidiu pensiunea ovidiu crisan cazare delta dunarii pensiune delta cazare delta dunarii 4 stele sejur delta dunarii pensiuni sulina sulinau: cel mai tanar pamant al Europei vecin unora dintre cei mai batrani munti al planetei (Macin, masiv hercinic, cca 400.000.000 de ani) - petec de ape si pamant vesnic in lupta, mereu altfel, paienjenis de canaluri, grinduri, garle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio-marine intr-o ampla, permanenta metamorfoza.

Nu-i de mirare asadar ca informatiile de ordin istoric difera: acelasi Herodot credea ca Dunarea se imparte la varsare in cinci brate, relatare sustinuta de Eratostene din Alexandria si de grecul Polybiu (272-120 î.H.), contrazisa la inceputul mileniului I al erei noastre de geograful Strabon din Pont care numara sapte brate, de romanul Pliniu cel Batran convins ca erau sase, de egipteanul Claudiu Ptolemeu (cca 90-168 d.H.) revenit la sapte brate de varsare ale Dunarii in mare, inclusiv "Gura sfanta"; hartile Evului Mediu nu sunt nici ele mai consecvente, Dunarea se varsa ba in Marmara, ba in Dardanele, iar daca-si aduna totusi apele in Marea Neagra i se deseneaza fie un brat-doua, fie vreo cinci-sase, cate unul ratacit si prin portul Constanta... Abia in 1856 capitanul englez Spratt intocmeste o harta mai apropiata de realitate; adica de contemporaneitatea sa, pentru ca astazi lucrurile stau deja altfel: farurile instalate la malul marii in 1802 (Sulina) si 1865 (Sf. Gheorghe) se afla acum la 2-3 km inapoia tarmului.

Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii. Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din relief pozitiv (grinduri, ostroave ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:

- grinduri fluviale, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est,

avand altitudini de 0,5-5m.

- grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m altitudine maxima pentru Delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea.

- grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.

Cantitatea de aluviuni adusa anual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negativ. Cel mai tanar pamant al tarii, in formarea Deltei se contureaza foarte clar mai multe faze distincte. prin natuta deltei,pensiuni in delta dunarii cazare delta dunarii pensiune 3 stele cazare delta pensiunea Maxim cazare delta pensiuni delta dunarii balti cazare ieftina delta cazare delta dunarii.

Faza 1 : Pe locul Deltei si prelungindu-se mult in amonte exista initial Golful Tulcea. Datorita unei impresionante cantitati de aluviuni transportate de Dunare si datorita unui flux si reflux extrem de mic (aproximativ 50 cm) in acest golf s-au creat conditiile formarii unei Delte.

Faza 2 : In urma cu aproximativ 13 000 de ani intre insulele Caraorman si Letea s-a format un cordon litoral, care a inchis Golful Tulcea transformandu-l intr-o laguna.

Faza 3 : Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafete mlastinoase in care Dunarea isi sapa unul din cele mai vechi brate: Sfantul Gheorghe. In urma cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate de bratul Sfantul Gheorghe fac ca Delta sa avanseze in dreptul lui si in acelasi timp inchid Golful Babadac conturand viitorul complex Razim - Sinoie

Faza 4 : Un nou brat al Dunarii strapunge "cordonul initial" (in urma cu 7 000 de ani, chiar in dreptul viitoarei localitatii Crisan) si va depozita aluviuni la capatul sau. Acest brat se va numi Sulina si va avea o avansare rapida in mare care se datoreaza probabil unei oarecare colmatari a bratului Sfantul Gheorghe. Deasemenea se contureaza partea de Nord a Deltei si bratul care ii va da nastere: bratul Chilia.

Calatorind pe brate, canale si lacuri spre gurile Dunarii, turistii vor fi uimiti, fara indoiala, de crearea lor, de geneza intregului ecosistem al deltei. Intr-adevar, acesta este un taram real al problemelor pasionante, care solicita eforturi considerabile din partea oamenilor de stiinta. Spunem aceasta, deoarece pasionantele dezbateri stiintifice sustin geneza deltei, sunt avasate ipoteze care pot confirma sau invalida numai prin dovezi sigure.

2.Asezare geografica

Delta Dunarii se intinde la intersectia paralelei 45o latitudine estica si 290 logitudine estica. Extremitatea nordica a deltei este localitatea Chilia Veche si extremitatea estica este oraselul Sulina, de asemenea fiind extremitatea estica a Romaniei.

Ca unitate goegrafica, Delta Dunarii are urmatoarele extremitati :

In nord - tinutul muntos Buceag

In sud-vest - dealurile Tulcea

In sud-est - Marea Neagra


3.Relief

Zona intinsa a deltei are o altitudine medie de numai 0,31 m. Cele mai joase parti se gasesc pe langa:

Bratul Chilia (-36 m)

Bratul Sf. Gheorghe (-26 m)

Bratul Sulina (-18 m)

Si pe langa lacurile: Belciug (-12 m), Rosu (-2,5 m),Gorgova (-2,5 m),Matita (-2 m)

Cele mai inalte zone se afla pe malul Chiliei (6,5 m), malul Letei (13 m), de asemenea si in zona dunelor Caraorman, in regiunea complexului mlastinos Razelm, unde se afla insulele stancoase Bisericuta (4 m) si Popina (49m).

4. Hidrografia

Reteaua hidrografica a deltei este un mare obiectiv turisic. Reteaua hidrografica aprovizioneaza lacurile cu apa, cu subsatnte minerale si organice aduse de apa si constitue cai de acces in zonele in care nu se poate ajunge pe jos. Reteaua include: bratele Dunarii, ape statatoare si canale. Cat despre brate, elesunt patru, dintre care numai trei au au gura de varsare in mare : Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. Bratul Tulcea este amplasat intre ramificatiile Chilia si Sf. Gheorghe. Bratele Tulcea si Chilia erau initial unul din cele doua brate ale deltei. Mai tarziu celelalte doua brate s-au separat: Sulina si Sf. Gheorghe.Pentru a evita confuziile, niste cercetatori au considerat ca doar trei brate ar trebui sa fie enumerate: Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. Bratul Sulina si-a pierdut caracterulinitialdatorita interventiei omului. La inceput a fost dragat chiar la gura lui curand dupa 1858, si mai tarziu pe toata lungimea, aceasta intre 1880 si 1903, cand datorita depunerilor lungimea lui s-a scurtat de la 83,8 km. la 62,6 km. Datorita imbunatatirilor facute aceasta apa si – a pierdut vechiul aspect si nume de brat, fiind notat pe harti canal.Imbunatatirile si intretinerea canalului Sulina nu au fost limitate pana la perioada mentionata, au fost continuate, pana cand a devenit o cale navigabila de importanta internationala, fiind o parte a sectorului maritim al Dunarii cu o lungime totala de 170 km.

Reteaua hidrografica este destul de complexa si cititorul va fi capabil sa o urmareasca pe harta si pe schitele care arata rutele turistice.

5.Flora si fauna

Vegetatia deltei creste in zone variate: ape curgatoare, ape statatoare, grinduri, dune si plaje. Este estimat ca Delta Dunarii incude aproape 1150 specii de plante.

Planctonul – plante microscopice plutitoare- si zooplanctonul – animale microscopice plutitoare, sunt abundente in apele statatoare si curgatoare. Planctonul constitue hrana pentru pesti. Viteza apelor curgatoare nu permite cresterea plantelor mari. Specii variate de alge populeaza acest mediu dinamic, numarul lor atingand milioane intr-un metru cub.

Flora deltei a constituit grija multor cercatatori. Dovezile sunt numarul mare de lucrari publicate. Pe langa langa cateva foarte interesante plante, despre care vom vorbi mai tarziu, trebuie acordata o atentie mare relatiei care exista intre plante si mediu. Ne referim la numarul mare de plante care sunt tolerante cu altele si chiar se ajuta intre ele. Numele asociatiei este dat de planta sau plantele dominante: stuf, rogoz, iarba, pipirig, crin, buruiana de mlastina, maracini s.a., dar toate au nume latine deplante: Typhaetum, Phragmitetum, Myriophylla-Potametum a.o. Am spus mai sus ca aceste plante au interese commune. De exemplu, cele de asupra apei se opun dese ori valurilor, micsorand viteza apei si prevenind ruperea tulpinelor in timpul furtunii. P;lantele cu tulpina lunga ofera adapost altorplante cu tulpine mai mici si mai fragile, chiar contribuind la crearea microclimat.Sa ne gandim ca fara aceasta protectie, alte plante ca buruiana de mlastina, sau cele trei specii de Lemna, mici plante plutitoare,ar putea sa supravietuiasca foarte greu. Pentru a intelege acest fenomen, sa observam agitatia cauzata in ostrovurile de trestie plutitoare de trecerea vapoarelor. Si aceasta agitatie. Este remarcabil cu plante mai mici ca paraiase de menta cu o aroma caracteristica, pescarii o folosesc pentru ceai), brancuta mare galbena,dulce amar, cad vanturile misca tulpinele trestiei etc. Pintre numarul mare de specii de pesti, Delta gazduieste o fauna bogata de mamifere, deosebite in ostrovurile de trestii plutitoare, ceea ce a fost mentionat. Vidra si nurca se hranesc cu peste si alte animale inclusiv sobolani de apa. Raritatea vidrelor si nurcilor in Europa fac blana lor de o importanta speciala. Jderulmare comun, mica ermina, vierul, pisica salbatica, vulpea, lupul, s-au adaptat bine la mediul ostrovurile de trestie. Iepurele apare cateodata pe astfel de ostrovuri.De altfel acolosunt caini enot si nutria, un animal cu valuroasa blana. Bursucul, jderul si dihorul fac deasemenea parte din fauna deltei.In padure pe bancul Letea, oamenii au introdus recent caprioare, care surprind placut vizitatorii. Regiunile gurilor Dunarii sunt deasemenea bogate in broaste, sunt cinci specii care pot fi intalnite, salamandra cu creasta de apa si serpi de apa, care pot fi vazuti peste tot, chiar vipere traversand inot canalele cateodata deasemenea aparand in special zona bancului Letea. Testoaselesunt deasemenea prezente. Racii sunt frecvent incurcati in sculele de pescuit. In afara de insecte, pe langa tantari gasim alte specii, cateva dintre ele bine adaptate la mediu. Putem sa mentionam coleopteronul, care dupa prinderea prazii, injecteaza sucutile digestive dizolvand tesuturile, si apoi absorbindu – le. Deasemenea traieste lepidoptera in padurea Letea. Cel mai important grup al faunii deltei il constituie pasarile. Din cele 8600 specii existente pe paman, 274 au fost idntificate inDelta Dunarii, la care pot fi intalnite accidentale si altele, fapt care a determinat specialistii sa aprecieze ca numarul de specii este in jur de 300, ceea ce reprezinta 3,48% dinfauna mondiala. Din cele 360 specii de pasari din Romania, 7,81% traiesc la gurile Dunarii si in jurul lacului Razelm. Raportand acest numar lafauna lumii, nu inseamna prea mult, dar pasarile adunate aici intr-o mare varietate au venit de departe: Nordul indepartat si de dincolo de Europa, in timpul celor patru anotimpuri.

6. Complexul lagunei Razelm

Coplexul include lacurile: Razelm, Golovita, Zmeica, Sinoe, Istria, Nuntasi –Tuzla, Sarinasuf-Sarichioi si alte lacuri mici. In inerior se gaseste bancul lupilor. La capitolul istorie nescrisa exista supozitia cum ca Sulina ar exista de prin sec. VI – VII inainte de Hristos, odata cu aparitia primelor colonii pe malul Pontului Euxin. Asadar, vreo …2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa Sulina intre cele mai vechi asezari din tara, cu varsta matusalemica. Ceva mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani vechime. La capitolul istorie scrisa, documentele ni-l prezinta incepand cu perioada bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa De Administrando Imperii, il pomeneste cu numele de SOLINA. Secolul XIX : Furtuna la portile Dunarii. De aici inainte nici un fel de dubiu: 1049 de ani de la intaia atestare documentara a Sulinei, ceea ce e foarte mult, cu mult mai mult decat Bucurestiul, atestat numai cu cinci veacuri si ceva in urma…

Apoi, il intalnim in mai multe portulane si harti italiene din sec. XIV si sec. XV, din care amintim harta intocmita de Pietro Visconti in anul 1327 si portulanul genovez din sec. al XIV- lea, tiparit in Cetatea Dogilor de catre carturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe stiri despre viata localitatii Sulina incep sa apara din sec. XVIII, cand turcii incep sa aleaga drumul apei pana la Constantinopol, trecand pe bratul Sulina care era singurul navigabil la acea vreme. Astfel, darussade agasi, Besir Aga , a fost cel care a facut o donatie pentru construirea unui far la Sulina, anul 1745. Scopul acestei donatii este exprimat de fondator astfel:

- bratul Sulina, fiind o cale dificila de urmat, in intunericul noptilor se scufunda si pier cele mai bune vase incarcate, ceea ce provoaca lipsuri in aprovizionarea unor orase, indeosebi a resedintei maretului sultanat – orasul Konstantiniyye cel bine protejat.

Cu timpul, gurile Dunarii marindu-se, orasul a inceput sa decada, astfel incat prin anul 1853 nu numara mai mult de 1000 de locuitori, in cea mai mare parte ionieni, greci si maltezi. Cateva baraci din lemn sau simple colibe din trestie ridicate pe plaja, serveau drept adapost acestor aventurieri, a caror ocupatie consta in a-i prada pe nefericitii capitani de vase, nevoiti fata obstacolele pe care le aveau de intampinat in acel punct, sa recurga la serviciile lor. Astfel, talharia era organizata si practicata nepedepsit. Totusi, tendinta marilor tari industriale ale Occidentului de a acapara acest punct strategic al navigatiei, devine tot mai pronuntata. Tarile care urmareau acest lucru erau: Austria, Franta, Germania si Anglia. Interesul deosebit al Angliei in libertatea gurilor Dunarii, il vedem si in recunoasterea militara pe care a facut-o aici, trimitand un bastiment de razboi, comandat de fiul Amiralului Parker. Debarcand in fata unei vechi redute, construita catre extremitatea tarmului stang al Dunarii, conducatorul acestui bastiment a fost ucis de un foc de arma. Faptul in sine nu a ramas indiferent; englezii se razbunara pe acest asasinat, bombardand in totalitate localitatea. Astfel, gura Dunarii a fost declarata in stare de blocare, iar exportul de cereale din Principate stagna pana in anul 1855. Dupa ridicarea blocadei, comertul pe Dunare lua un avant extraordinar, iar la Sulina se instala o noua populatie, formata in mare parte, din aceleasi elemente ca si precedentele. Datorita lipsei oricarei autoritati, o banda de pirati s-a facut stapana pe gurile Dunarii. Indrazneala acestor banditi nu mai avea margini. Inseland increderea capitanilor, carora ei se prezentau drept piloti, nu de rare ori ei faceau sa se impotmoleasca la intrarea si iesirea din Dunare. Astfel, abandonat propriilor sale mijloace, capitanul se convingea de imposibilitatea navigarii si isi parasea nava, asupra careia navaleau, bineinteles, piratii.

Acest gen de actiuni, l-a determinat pe comandantul trupelor austriece din Principate sa trimita la Sulina un monitor si un detasament permanent de 60 de soldati. Dupa incheierea Tratatului de la Paris, din 30 martie 1856, care a pus capat Razboiului Crimeei, a luat fiinta la Sulina Comisia Europeana a Dunarii, cu scopul evident de o mai buna administrare a intereselor comerciale pe fluviu. Astfel, gurile Dunarii vor intra sub regimul special al unei autoritati speciale, reprezentata din delegatii Austriei, Frantei, Angliei, Prusiei, Rusiei, Scandinaviei si Turciei. Desi, bratul Sulina prezenta unele dezavantaje, C.E.D. a adoptat proiectul inginerului Charles Hartley, care prevedea amenajarea acestui brat. O data cu punerea in aplicare a acestui proiect, a inceput sa creasca si importanta portului Sulina.

Pentru ameliorarea procesului de colmatare, au fost construite diguri pentru ingustarea canalului si prelungirea lui in mare. De asemenea, pe pieptul de nisip, cel mai inaintat, s-a construit in anul 1802, un far a carei pozitie era absolut necesara la jumatatea secolului trecut. Datorita situatiei pe care a dobandit-o la gurile Dunarii, Sulina a putut fi declarata porto-franc. Un rol important in acordarea acestui statut l-a avut C.E.D. Acest lucru si-a pus amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a orasului, Sulina devenind unul dintre orasele cele mai infloritoare, un port modern al Romaniei din acea perioada. O sosea moderna, construita pe malul drept, asigura circulatie pe o distanta de 5 mile. Un trotuar de beton pentru pietoni, a fost construit de-a lungul acestei sosele, in partea cea mai frecventa a orasului. Iluminatul portului si al cheurilor era asigurat la inceput de felinare cu petrol pana s-a trecut la iluminatul electric. Asigurarea cu apa potabila s-a facut prin construirea instalatiilor necesare. Tot in aceasta perioada, s-au construit la Sulina cu sprijinul C.E.D.-ului, doua spitale dotate cu instalatii moderne de spitalizare, care asigurau consultatii si spitalizarea personalului C.E.D., populatiei orasului si marinarilor care erau in trecere prin port. Au fost editate ziare si reviste locale, de catre tipografiile din Sulina: Gazeta Sulinei 1906; Analele Sulinei 1921; Delta Sulinei 1922; Curierul Sulinei 1925. Pentru rezolvarea problemelor comerciale, incepand din anul 1900, la Sulina isi vor avea sediul un numar insemnat de agentii consulare: Anglia – viceconsulat, Austria –consulat, Belgia – agentie consulara, Danemarca – viceconsulat; Grecia – viceconsulat, Olanda – viceconsulat, Rusia – viceconsulat, Turcia – viceconsulat. Un aspect demn de mentionat este faptul ca in aceasta perioada, populatia orasului Sulina era de aproximativ 20.000 de locuitori. Privilegiul de porto-franc a conferit Sulinei, nu numai un rol important la import si export, dar si de intermediar in cadrul relatiilor de schimb intre tarile occidentale si intreada zona de la Dunarea de Jos, escala pentru produsele vest europene spre regiuni ca Transilvania, Ungaria, Serbia si Bulgaria.

Fluviul Dunarea

Al doilea fluviu al Europei dupã Volga si al 26 -lea din lume cu aprox 2.900 km lungime si peste 800.000 km2, dimensiunea bazinului populat de cca. 80.000 locuitori din 10 tari - aceasta ar fi cartea de vizita a generosului fluviu care îsi îndeplineste statornic de milenii rolul "drumului mare", cunoscut, apreciat si batut, de la vasele feniciene la motonavele din vremurile noastre. Dunarea izvoraste din Muntii Padurea Neagra,din Germania si se varsa în Marea Neagra, dupa ce traverseazã Europa de la nord-vest spre sud-est, creând un culoar natural utilizat în decursul timpurilor ca principalã artera de comunicatie. Denumita Istros de argonauti sau Danubius de romani sau "rege între fluvii" de catre Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul României ultimii 1075 km încheindu-si calea prin delta cea mai reprezentativã de pe batrânul continent si una dintre cele mai complexe din lume.

Delta Dunarii nu reprezinta un neînsemnat petic de Pamânt, ea este formata din sute de râulete si gârle, brate si canale, lacuri si golfulete, grinduri, lagune, limanuri, si mlastini. Delta Dunarii are forma unui triunghi echilateral cu laturi de circa 80 km si astfel este una din cele mai întinse zone umede din lume. Delta s-a format pe parcursul a peste 16.000 ani si reprezinta cel mai mare sistem de purificare a apei din Europa, filtrând apa Dunarii la intrarea acesteia in Marea Neagra. Delta este impartita de cele trei brate principale ale Dunarii în trei ostroave complexe numite uzual “insule”: insula Letea, între bratul Chilia si Sulina, insula Sf. Gheorghe si insula Dranov, între bratul Sf. Gheorghe si lacul Razelm.

Formarea deltei a început acum circa 10 000 de ani in urma retragerii apelor marii. Originile ei se pierd în Era Glaciara, când partea de nord a podisului dobrogean, s-a scufundat încetul cu încetul. Delta a luat nastere într-un golf al Marii Negre si a evoluat în mai multe etape, timp în care nivelul marii a crescut si a invadat uscatul. Din faza de golf a trecut mai târziu în cea de liman, colmatându-se si formând delta de mai târziu. Delta Dunarii a evoluat în strânsa legatura cu cele trei brate : Sfântul Gheorghe, Chilia si Sulina. Cele trei brate au vârste diferite : cel mai vechi brat este Bratul Sfântul Gheorghe iar cel mai tânar Bratul Chilia.

Bratul Chilia este primul care se desprinde de fluviu la 11 km în amonte de Tulcea . Este cel mai tânar, cel mai lung brat ( 120 km) si cel mai adânc având si debitul cel mai mare. La 17 km în aval de Tulcea în locul numit Cotul Sf. Gheorghe se separa celelalte 2 brate - Sulina spre est si Sf. Gheorghe spre sud-est. Bratul Sf. Gheorghe care marcheazã frontiera meridionalã a deltei este cel mai sinuos si cel mai vechi dintre brate.

Clima în Delta

Desi cuprinde o suprafata restrânsa, Delta prezinta o oarecare varietate de nuante climatice determinate de localizarea sa fata de principalele componente ale circulatiei generale ale atmosferei. Clima Deltei Dunarii este temperat-continentala, cu influente pontice, individualizându-se ca un topoclimat deltaic. Acest topoclimat se caracterizeaza prin nebulozitatea cea mai redusa din tara , numar mare de zile cu cer senin, durata mare de stralucire a soarelui si, în consecinta, cea mai mare cantitate de energie solara. Climatul, ca de altfel flora si fauna, este influentat de acoperirea cu apa a deltei ce depaseste 80 % din suprafata sa totala.

Delta Dunarii este regiunea unde cad cele mai mici cantitati de precipitatii anuale de pe întregul teritoriu al tarii. Valorile medii anuale nu ating 400mm./mp Maximele anuale sunt de 746 mm./mp la Chilia Veche, 690 mm./mp la Sulina , minimele sunt de 181 mm./mp la Chilia Veche si 133 mm./mp la Sulina. O alta caracteristica a precipitatiilor din delta o constituie gradul ridicat de torentialitate (la Sulina, Letea si Sarichioi s-au înregistrat peste 200 mm./mp precipitatii la o singura ploaie), precum si lungimea si frecventa perioadelor secetoase (90 zile la Sulina, 85 la Caraorman). Numarul anual al zilelor în care cad preciptatii este în medie de 75, cele mai dese ploi cad în lunile mai si iunie.

Delta Dunarii si complexul lagunar Razim, care au o intindere de 4340kmp, reprezinta cea mai noua unitate naturala din tara noastra. Sectorul deltaic de pe teritoriul romaniei insumeaza 2540kmp.

Pozitia geografica este definita de urmatoarele elemente :
-se afla in sud-estul tarii, fiind situata in nord-estul Podisului Dobrogei ;
-este traversata de paralela de 45 de grade latitudine nordica ;
-orasul Sulina constituie cel mai estic punct de pe teritoriul Romaniei .


Relieful.

Regiunea deltei este o campie in formare alcatuita din relief pozitiv (grindurile) si relief negativ (bratele Dunarii, canalele, garlele,depresiunile lacustre) Uscatul deltaic reprezinta numai 13% din suprafata si este alcatuit din :
-grinduri fluviale longitudinale, cu orientari de la vest la est, care insotesc baratele Dunarii ;
-grinduri fluvio-maritime, cu orientari de la nord la sud create prin actiunea comuna a Dunarii si a marii ;
-grinduri continentale care reprezinbta resturi dintr-un usat mai vechi (predeltaic) ;


Clima

Clima Deltei este determinata de pozitia ei în extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid, de altitudinea coborâta si de influentele marii (relativ reduse totusi), care îi dau o nuanta pontica.

Temperatura medie anuala este de peste 10 grade C, cea mai ridicata din tara noastra. Precipitatiile sunt foarte reduse (400-450 mm/an), Delta fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa precipitatiilor este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice. Vanturile care se intalnesc frecvent sunt Crivatul care bate din nord-est si brizele diurne.

Hidrografia :

Hidrografia este formata din Dunare, bratele Dunarii, lacuri, balti, mlastini.

La intrare, debitul Dunarii este de 6470 mc/sec (egal cu al fluviului Volga).

Cele trei brate duc din volumul apelor fluviului astfel:

- Chilia 58 %;

- Sulina 18,8 % si

- Sfântu Gheorghe 23,2 %.

Debitul solid este de 58,7 mil. tone aluviuni pe an, dintre care o parte sunt depuse în Delta si alta parte sunt tranportate în mare; la varsarea în mare se formeaza, datorita aluviunilor, delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina si insulele Sacalin. Dunarea se desparte în cele trei brate principale astfel: prima bifurcare se produce la vest de Tulcea, despartindu-se spre nord bratul Chilia. La est de Tulcea, cursul Dunarii se bifurca pentru a doua oara în bratele Sulina si Sfântul Gheorghe. Bratul Chilia, în nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (aproape de 60 % din volumul fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor: Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (în mai multe cursuri secundare), între grinduri; bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km), aproape drept, regularizat si canalizat, în urma cu aproape un secol fiind cel mai navigat brat al Dunarii deoarece este rectiliniu si asigura cel mai scurt drum spre mare. La varsarea în mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor (la contactul între apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii), formându-se o bara (bara de la Sulina), care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a diminua acest efect a fost construit un dig (în lungime de 10 km). Bratul Sfântul Gheorghe (108 km), în ultimii ani meandrele au fost rectificate, lungimea traseului nou având doar 70 km; la varsare formeaza o acumulare de nisip sub forma unor insule (insulele Sacalin). Din bratul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim- Sinoe.

Flora

In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii: stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine. Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului.

Intâlnim patru tipuri de zavoaie :

- zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase si sunt inundate cea mai mare parte a anului;

- pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate: plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pennsylvania;

- un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina.

Geologia Deltei Dunarii

Delta Dunarii este darul suprem pe care „frumoasa Dunare albastra" îl face uscatului înainte de a-si contopi apele sale, cu acelea ale Marii Negre. Coborînd din sferele înaripate ale imaginatiei poetice la cîteva cifre concrete, vom putea ilustra mai bine cît reprezinta Dunarea si delta sa în contextul geografic european si cel al României.

Dunarea este al doilea ca lungime între fluviile Europei (dupa Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Acesta izvoraste din muntii Padurea Neagra (Germania) sub forma a doua râuri numite Brigach si Breg ce izvorasc de sub vârful Kandel (1241m), si se unesc în Donaueschingen (678m) în curtea castelului Fürstenberg. Dunarea curge catre sud-est pe o distanta de aproximativ 2860 km, pâna la Marea Neagra. La varsarea râului în Marea Neagra s-a format Delta Dunarii.

Dunarea este un important drum fluvial international, curgând prin 10 tari (Austria, Bulgaria, Croatia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina, Serbia) si are afluenti în alte sapte tari. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad.

De la primul contact cu pamîntul României, la Bazias, si pîna la varsarea în Marea Neagra, drumul Dunarii are o lungime de 1.075 km. Populatia tarilor strabatute de Dunare însumeaza 366.867.000 locuitori.Suprafata totala a Deltei Dunarii este de 5.640 km2, din care României îi revin 4.340 km2. Comparata cu suprafata altor delte europene, Delta Dunarii este a doua ca marime, urmînd dupa aceea a Volgai (18.000 km2) fiind si ea, la rîndul ei, urmata de cea a Padului (1.500 km2). Delta Dunarii este teritoriul cel mai estic al României (strabatut de paralela 45° latitudine nordica si de meridianul 29° est Greenwich).Dunarea si delta sa sînt cunostinte vechi ale omenirii. Despre Dunare au vorbit popoarele antichitatii. Egiptenii si grecii îi spuneau Istros, romanii foloseau doua denumiri: Danubius pentru partea superioara, adica pîna la actualele Porti de Fier si Ister - pîna la varsare. Despre gurile Dunarii ne vorbesc istoriografi, geografi si calatori ai antichitatii. Printre acestia, „parintele istoriei" Herodot (484-423 î.e.n.), care a vizitat între anii

454 si 447 î.e.n. între alte locuri si gurile Dunarii, a lasat pretioase însemnari despre delta. Istoricul Polibiu (201-120 î.e.n.) ne-a lasat si el informatii asupra importantelor cantitati de mii aduse de fluviu în mare si asupra unui banc submarin, primejdios pentru navigatie. Marturii pretioase ne sînt aduse de geograful, etnograful si calatorul Strabon (58 i.e.n.-25 e.n.), de Ptolomeu Claudiu, geograf si matematician din Alexandria si de altii.Marii

conducatori de state ai trecutului au cunoscut si ei fluviul si delta sa. Nu putem sa nu amintim de vestitul Darius Histaspe al persilor (521-485 i.e.n.) despre care se va vorbi si cu alte ocazii, Filip al II-lea, regele Macedoniei si fiul sau Alexandru cel Mare (sec. al IV-lea î.e.n.), ce au fost semnalati în aceasta regiune. Elementul autohton geto-dac care a locuit din vremuri stravechi aceste meleaguri s-a aflat în repetate rînduri, de-a lungul leacurilor, sub apasarea migratiilor unor popoare sau a ocupatiilor straine. Istoria a pastrat însa numeroase dovezi asupra continuitatii populatiei bastinase de aici.Dar nu numai drumurile istoriei s-au încrucisat aici, ci si cele literare. Poetul Ovidiu, exilat de împaratul August pe malul Pontului Euxin, a lasat posteritatii neuitate versuri, în care se simte gustul amar al singuratatii si al unui dor nestins de Roma. Mai aproape de zilele noastre, scriitori români ca Alexandru Vlahuta, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Victor Eftimiu s.a. au cules de pe paleta talentului lor o variata gama de culori spre a zugravi pitorescul tablou al deltei. Atentia acordata Deltei Dunarii nu s-a limitat numai la oamenii de cultura români. Publicisti straini de prestigiu, printre care elvetianul Hans Leunberger, în cartea sa „RUMANIEN" - spune ca delta este „cea mai mare regiune naturala din Europa", iar ziaristul Luis de Pries din Londra, afirma : “Delta ? O imensa pace. O pace infinita .. Vasta,, întindere de apa si stuf.

Vasta si reconfortanta, inspirînd o liniste si un calm desavîrsit".Dar nu numai literatura a adus regiunii de la gurile Dunarii numeroase omagii. Proslavirea frumusetii ei s-a facut si se face si prin cele mai moderne mijloace de difuzare: cinematografie, radioteleviziune, presa, etc., etc. In ultimul timp, ca urmare a unor comenzi ale caselor de filme din R.F.G. si Italia, studioul „Alexandru Sahia" produce filme documentare pentru televiziunea color, cu subiecte din Delta Dunarii. Delta Dunarii constituie o unitate economica importanta. Marile cantitati de stuf ce se recolteaza aci au devenit materia prima pretioasa pentru industria chimica. De asemenea, delta este un centru piscicol apreciat, care da cca 50% din productia totala de peste de apa dulce a tarii. De asemenea, creste aportul ei minier.Valorificarea resurselor deltei nu ar fi fost posibila fara contributia stiintei. Oameni de stiinta din trecut ca Gheorghe Murgoci, Grigore Antipa, George Vâlsan, Constantin Bratescu si altii au contribuit la descifrarea enigmelor ei si au indicat jaloanele ce ar trebui urmate pentru punerea în valoare a bogatiilor deltei. Dar viziunea unora dintre ei nu a depasit limitele hîrtiei pe care a fost scrisa. Cu multa amaraciune scria despre aceasta Grigore Antipa (in 1893): „Cît de parasita si necunoscuta era aceasta regiune, se vede si din faptul ca statul, ca proprietar al bogatelor pescarii de aici, ajunsese sa încaseze din acest imens domeniu de peste 430.000 ha doar arenda anuala de 300.000 lei, adica aceasta proprietate nu-i renta nici macar 70 de bani la ha..."Transpunerea pe largul ecran al actualitatii a acestor viziuni, la care s-a adaugat o migaloasa, pasionanta munca de cercetare, a fost posibila numai în ultimele trei decenii, datorita preocuparii statului de punere în valoare a bogatiilor naturale ale acestui colt de tara.Sub aspect turistic, Delta Dunarii exercita un adevarat miraj. Mii de turisti din tara si de peste hotare sînt dornici sa vada cu proprii lor ochi aceasta fermecatoare regiune. Interesul de a cunoaste Delta Dunarii îl trezeste în primul rînd linistea ascunzisurilor ei, unde natura mai pastreaza o lume neatinsa de iuresul vietii moderne. Aici - si numai aici în România - geneza are loc sub ochii nostri. Nicaieri nu putem întîlni un pamînt atît de tînar ca acesta, nascut din ape, alaturi de unul atît de batrîn. Aici si-au dat întîlnire aproximativ 300 de specii de pasari din Asia, Africa si Europa. Aceasta regiune este un urias refugiu pentru ele - unul din cele patru cunoscute în Europa: Camargue (Franta), Guadalquivir (Spania) si Neusiedlersee (Austria).In regiunea deltei cuibaresc specii de pasari rare, pe cale de disparitie - pelicanul, piciorongul, avoseta etc., etc. Animalele de interes vînatoresc (cinegetic) sînt si ele bine reprezentate : mistretul, vidra, nurca, hermina etc. Fauna piscicola prezinta de asemenea o mare bogatie de specii valoroase, printre care crapul, salaul, somnul, rosioara, precum si morunul, nisetrul, pastruga etc. Aici putem întîlni o uriasa insula de vegetatie, formata din stuf si plante asociate - unica pe globul pamîntesc. Din cei 2.900 km2 acoperiti cu stuf si cu alte plante asociate, aproximativ 400 km2 reprezinta zone de vegetatie plutitoare, plaur, insule de vegetatie ce se ridica si se coboara în raport cu nivelul apelor din delta.Pe o  suprafata relativ mica, se pot întîlni -smulse -parca de pe diferitele paralele de pe glob - variate forme de relief: aspecte de desert, cum ar fi dunele de nisip de la Caraorman; paduri cu caracteristici tropicale, ca aceea de la Letea; munti stravechi cu aspect de coline, cum sînt cei de la Bestepe sau de la Babadag, lacuri cu apa dulce, lacuri cu apa salmastra, litoral marin, canale, bratele Dunarii etc.Delta Dunarii si complexul lagunar Razelm prezinta felurite obiective de atractie pentru drumetie. Celor care sînt pasionati a cunoaste trecutul istoric bogat al regiunii, le putem recomanda vestigiile de la Histria, Heraclea, Bisericuta, Dolosman, Dunavat etc., etc. Iubitorilor de frumuseti naturale le putem îndruma pasii spre lacurile Rosu-Rosulet, Matita, Dranov s.a., precum, si grindurile Caraorman si Letea.Spre a cunoaste, fauna deltei ne putem alege rutele turistice ce duc spre: Cotul Lebedelor, Insula Popina, grindul Lupilor, Mila 23, Padurea Letea, Buhaiova etc. Cei ce sînt dornici a cunoaste asezarile omenesti ale deltei - vechi si noi - pot fi îndrumati spre Pardina, Chilia Veche, Maliuc, Crisan, Mila 23, Sulina, Sf. Gheorghe etc.In Delta, cele 36 de asezari omenesti existente ocupa suprafata grindurilor. Populatia deltei se cifreaza la peste 100.000 locuitori, din care în delta propriu-zisa - peste 20.600, iar în regiunea limitrofa (litoralul dobrogean al bratului Sf. Gheorghe si complexul lagunar Razelm-Sinoe) circa 80.000. Densitatea populatiei este de 22 locuitori/km2, fiind datorita conditiilor speciale de relief si clima, mai mica decît media pe tara - 73,6 locuitori pe km2. Delta Dunarii face parte, din punct de vedere administrativ, din judetul Tulcea.Anual delta este vizitata de aproximativ 60.000 de turisti, dintre care peste 20.000 sînt straini, numarul lor fiind în continua crestere.


GEOGRAFIA DELTEI

Strabatînd canalele, gîrlele, lacurile si rîurile deltei, cu certitudine ca turistul îsi va pune unele întrebari în legatura cu geneza acestora. Cum s-au nascut ele, cum s-au format bratele Dunarii, ostroavele, depresiunile, cum a aparut delta în întregul ei ?În jurul problemei genezei Deltei Dunarii s-au purtat discutii stiintifice pasionate, au fost formulate ipoteze pe care nu le-au putut confirma sau infirma decît dovezile evidente (printre acestea forajele efectuate în diferite puncte din delta în ultimii ani). De la început trebuie sa spunem ca Delta Dunarii este situata într-o regiune instabila din punct de vedere tectonic, unde în decursul vremii s-au semnalat urcari si coborîri ale scoartei. Dar nu numai terenul este instabil, ci si vecina sa - marea. Si ea îsi schimba cu timpul nivelul. Aceasta crestere trebuie pusa în legatura cu ridicarea nivelului apelor oceanului planetar. De-a lungul vremii, apele Dunarii au actionat întrucîtva asemanator unor excavatoare si transportoare uriase, care au sapat si au adus de pe o importanta suprafata a Europei mari cantitati de aluviuni, ce au constituit, ca sa spunem asa, caramizile constructiei deltei. A existat si un liant - vegetetia, plantele. Valurile marii si vînturile constituie alti factori importanti, care au modelat ca niste uriase mistrii mareata constructie a deltei.Acum circa 65.0001 de ani, în aceasta regiune se afla o cîmple întinsa strabatuta de fluviul ale carui ape se scurgeau într-o mare cu un nivel mult mai coborît. Din nord coborau spre sud albiile unor rîuri ce se identifica a fi prelungirea Ialpugului, Catalpugului si Chitaiului. Si ca sa completam tabloul acelor timpuri, este cazul sa spunem ca pe locul unde astazi curg bratele Dunarii traiau rinoceri (Rhynofeeros antiquitas Blumb) si mamuti parosi (Eleplias primigenius Blumb). Clima era rece.Dupa alti 20.000 de ani, clima din aceasta zona se încalzeste. Nivelul apelor Marii Negre este în continua crestere. Golful marin existent aici este inundat de apele marii. Ne apropiem de epoca istorica, adica aproximativ acum 6.000 de ani. Grindul Letea-Caraorman si mai tîrziu Crasnicolul obtureaza golful. Aluviunile transportate de apele fluviului maresc fara încetare suprafata si întinderea acestui baraj natural. Prin sparturile lui se scurg apele, în mare. Este ora nasterii Deltei.Care era, cu aproximatie, aspectul de atunci al regiunii ? Dinspre nordul platformei continentale a Bugeacului cobora înspre sud o limba de pamînt, soclul actualului grind Chilia, apoi pe întinderea acestui lac întins se conturau doua insule mici - temelia actualelor grinduri Letea si caraorman. Aceste ridicaturi de pamînt au slujit la conturarea reliefului actual al Deltei Dunarii. În aceasta perioada, în spatele barajului natural se contureaza laguna Tulcei, asemanatoare oarecum cu actualul complex lagunar Razelm-Sinoe. Natura lucreaza în continuare. Apele fluviului aduc mereu aluviuni. Ponderea aluviunilor ce se depun este mai mare în sud. Dupa umplerea cuvetei, ponderea se mareste în nord. Aceste schimbari sînt legate si de modificarile ce au loc în pozitia scoartei pamîntesti din regiunea gurilor Dunarii. Cînd nivelul apelor marii scade (în primele secole ale erei noastre), grindurile Letea si Caraorman, pe care le vom întîlni în drumul nostru, capata un profil mai clar.Se relevat este faptul ca evolutia si formarea diferitelor regiuni naturale ale deltei s-a facut inegal. Bratul Sf. Gheorghe, de pilda, a început sa se apropie de cel actual în jurul secolului al VIII-lea. Este  cunoscuta totodata vasta sa opera de umplere cu aluviuni a imensului spatiu sudic al regiunii. Acest proces, dupa cum se stie, a contribuit la formarea complexului lagunar Razelm-Sinoe.Bratul Sulina a evoluat si el destul de rapid. În jurul anului 1000 avea în partea sa terminala forma unei sageti îndreptata spre mare. Existenta localitatii Sulina (pe atunci Selina), semnalata de catre Constantin Porphirogenetul în anul 950, confirma aceasta.In acest rastimp bratul Chilia stagneaza. Incetinirea activitatii sale dureaza destul de mult: în jurul a 1500 ani. Abia la mijlocul secolului XVIII-lea, începe sa înainteze dincolo de Periprava, pentru ca astazi sa-si desfasoare cu dinamism marile sale forte ce-i sporesc înaintarea în mare si modeleaza o delta proprie.Am spus mai sus ca Dunarea nu era singura apa care strabatea aceasta regiune. Mîlul a împotmolit pe alocuri depresiunile si albiile fostelor rîuri ce coborau din nord - Ialpug, Catalpug, Chitai. Dar urmele lor nu au disparut cu desavîrsire. Unele dintre ele sînt folosite si astazi pentru navigatie. Traversarea acestor albii supraetajate este adesea plina de farmec si de pitoresc. Navigînd, de pilda, pe canalul Sontea sau spre ghiolul Matita, întîlnim tablouri naturale deosebit de atragatoare.Delta continua si azi cu neslabita vigoare tendinta ele a-si împrospata peisajul, creînd noi lacuri si chiar delte mai mici, asa cum este cazul cu Baia Musura (la nord de Sulina) si cu Delta Chiliei. Apa si uscatul deltei sînt uneori într-o succesiva schimbare de la un an la altul, sau chiar de la un anotimp la celalalt. Numai în regiunile îndiguite omul poate dirija primirea sau evacuarea apei prin manevrarea mecanismelor stavilarelor (Rusca, Maliuc s.a.). În rest, nivelul apelor Dunarii sau al apelor marii împinse de vînt, care uneori bareaza varsarea continua a fluviului, pot determina o crestere sau dimpotriva o descrestere a nivelului în incinta deltei. Cresterea nivelului apelor, datorita actiunii de baraj a valurilor Marii Negre, influenteaza mai mult zonele din delta fluvio-maritima, adica în vecinatatea marii.Delta Dunarii este azi raionala în urmatoarele subdiviziuni naturale :

A. Delta fluviala, care are o suprafata de 206.550 ha.

B. Delta fluvio-maritima, cu o suprafata de 130.950 ha.

C. Complexul lagunar Razelm-Sinoe cuprinzînd 88.000 ha.

D. Bratele Dunarii care ocupa 8.500 ha.

În total deci, Delta Dunarii acopera o suprafata de 434.000 ha (sau 4.340 km2). Delta fluviala cuprinde teritoriul regiunii de vest, pîna la o linie ce uneste localitatea Periprava - grindul Letei - grindul Caraorman – grindul Ivancea - grindurile Crasnicol si Perisor. Delta fluvio-maritima se afla la est de aceasta linie.Complexul lagunar Razelm-Sinoe este situat în partea sudica a regiunii, în limitele dintre platforma dobrogeana (la nord-vest),

grindurile marine Chituc-Periteasca-Perisor (sud-est) si lacul Dranov (care nu face parte din complex). Fiecare din primele trei mari diviziuni ale deltei se subîmparte în alte zone sau unitati naturale, denumite „insule" sau „complexe", dupa cum urmeaza:

A. În delta fluviala

1. Insula Letea (cuprinsa între bratul Chilia - bratul Tulcea - canalul Sulina, pîna la grindul Letea), în suprafata de 115.300 ha. În cadrul acestei unitati naturale se afla depresiunile (locuri joase) Sireasa, Sontea, Pardina, Matita.

2. Insula Sf. Gheorghe (delimitata între canalul Sulina si bratul Sf. Gheorghe - pîna la grindul Caraorman), în suprafata de 35.700 ha (care cuprinde depresiunile si subzonele Rusca, Gorgova, Uzlina, Isacova).

3. Lunca Dobrogei (situata în dreapta bratelor Dunarii - Tulcea si Sf. Gheorghe - pîna la grindul Ivancea), în suprafata de 11.450 ha.

4. Insula Dranov (cuprinsa între bratul Sf. Gheorghe si peninsula Dunavat, lacul Razelm - la sud si vest - si grindul marin Crasnieoi Dranov - la est), partea fluviala avînd o suprafata de 44.100 ha (în cadrul acestei unitati se afla subzonele Lipoveni, Dunavat, Gîsca, Calinova, Dranov).

B. În delta fluvio-maritima

1.Insula Letea (partea fluvio-maritima delimitata între linia estica a grindului maritim Letea si linia litoralului marin), care cuprinde o suprafata de 35.900 ha (din unitate fac parte subzonele grindului Letea, Popina, Raduou, Grindurile, Torba Goala).2.

Insula Sf. Gheorghe (partea maritima este delimitata între bratul Sulina, bratul Sf. Gheorghe, grindul Ivancea, Marea Neagra, canalul Ceamurlia - Perivolovca), în suprafata de 63.825 ha (în cadrul acestei unitati se afla grindul Caraorman, subzonele lacob, Puiu-Lumina, Sulina, depresiunea Rosu, Ereneiuc)

3.Insula Dranov (partea maritima este situata între bratul Sf. Gheorghe, Marea Neagra, grindul Crasnicol), în suprafata de 31.225 ha.

C. Complexul lagunar Razelm-Sinoe

Acest complex cuprinde :

1.Razelmul (situat între peninsula Dunavat, lacul Sinoe, Marea Neagra, depresiunea Dranov, podisul Dobrogei), în suprafata de 71.500 ha (din unitate fac parte subzonele: depresiunea Razelm Golovita, grindul Periteasca, grindul Lupilor).

2. Sinoe (delimitat între grindul Lupilor, Marea Neagra-podisul Dobrogei), în suprafata de 16.500 ha.

CLIMA

Delta Dunarii prezinta un climat de stepa specific zonei temperate asupra caruia au o influenta moderatoare Marea Neagra si baltile din cuprinsul regiunii gurilor Dunarii. Verile sînt mai racoroase decît în restul tarii în timp ce în zona de stepa înconjuratoare numarul zilelor de vara (cu temperaturi de 25C) este de 105 la Tulcea nu depaseste 100, iar la Sulina - 80. Iernile sînt mai blînde. Astfel, numarul mediu al zilelor de iarna (cu temperatura maxima 0,0°C) este la Tulcea de 22,2, la Sulina de 24,9, în timp ce la Galati se cifreaza la 30. În ceea ce priveste precipitatiile, valorile înregistrate în regiunea deltei, în comparatie cu restul tarii sînt mai mici. Ele se afla sub media anuala de 450 mm. În consecinta, delta poate fi considerata o regiune secetoasa. Nici cantitatile de zapada cazute nu sînt prea mari. Grosimea stratului de zapada nu a depasit 70 cm. Numarul mediu al zilelor cu ninsoare este de 15,3 la Tulcea, 9,3 la Sulina. Delta Dunarii ; prezinta de asemenea particularitati importante si sub aspectul actiunii vîntului. Frecventa si intensitatea deplasarii maselor de aer cresc de la Tulcea spre Sulina. Zile linistite, fara vînt, sînt putine, în special la Sulina (numai 8%).In afara acestor aspecte cu caracter general pentru întreaga delta, este cazul sa reliefam manifestari climatice cu caracter specific local. Astfel, în ultimul timp, specialistii au facut observatii asupra schimbarilor de clima ce se petrec în întinsele zone de stufarii. Stufariile determina o reducere a vitezei vîntului în functie, desigur, de înaltimea si desimea plantelor. În acelasi timp, s-a stabilit ca în interiorul unei stufarii (la 50 m de la margine), în timpul unui vînt puternic, domneste acalmia. Faptul este cunoscut de pescari si de navigatori, care atunci cînd se dezlantuie furtuni puternice, se adapostesc în stufarii sau la marginea acestora. Un alt aspect îl prezinta umiditatea ridicata a aerului, la care, daca adaugam cresterea temperaturii si lipsa de vînt putem avea imaginea unui microclimat tropical. Toate acestea au, fara îndoiala, repercusiuni asupra vietii în delta.

FLORA

Vegetatia deltei cuprinde diferite medii, apele curgatoare, apele statatoare, (baltile, sahalele, etc.) terenurile inundabile, grindurile. In apele curgatoare abunda planctonul (fitoplanctonul, plante microscopice ce plutesc în apa si zooplanctonul - animale microscopice plutitoare). Acesta serveste ca hrana pestilor. Viteza apei nu permite o dezvoltare a unor plante de talie mare. Diferite alge populeaza acest mediu astfel ca într-un litru de apa se pot numara sute de mii sau milioane de exemplare.

Apele statatoare cuprind o bogata flora acvatica, formata din plante de mlastina si submerse (care traiesc sub apa). Printre plantele din aceasta zona se afla unele foarte frumoase ce au atras, atentia nu numai a botanistilor, ci si a poetilor, iubitorilor de frumos de pretutindeni. Nufarul alb (Nymphaea alba), nufarul galben. (Nuphlar luteum) se numara printre acestea. Tot în apele statatoare se pot observa plantele plutitoare care nu au radacini. Lintita (Lemna) se asterne pe suprafata apei cu nenumaratii sai banuti verzui. Pestisoara (Salvinia natans) pluteste si ea pe apele linistite. Nu mai putin interes prezinta aici plantele carnivore : otratelul de balta (Utricularia) si Aldrovanda. Otratelul seamana cu o ramurica, printre ale carei frunze se pot distinge mici umflaturi, care, în realitate sînt adevarate capcane. Ele au o intrare, obturata cu o portita ce se deschide numai înauntru. Micul animal o data intrat nu mai are scapare. Aldrovanda este o planta ce se poate întîlni mai rar. Ea vîneaza cu ajutorul frunzei sale, prinzînd animalul între cele doua jumatati ce se îndoaie de-a lungul nervurii.Terenurile mlastinoase sînt acoperite cu stufarii (Phragmites) iar înspre uscat se evidentiaza o zona de papura (Typha) si rogozuri (Carex). În aceasta zona se pot de asemenea distinge : stînjeneii galbeni (Iris pseudacorus), mana apei (Glyceria aquatica), izma de balta (Mentha aquatica), macrisul de apa (Rumex hydrolaptum) si salcia cenusie sau zaloaga (Salix cinerea). O asociatie deosebit de interesanta sub aspect vegetal o prezinta plaurul. Plaurul este o formatie vegetala caracteristica. Deasupra unei saltele formate din rizomi (radacini de stuf ce se împletesc între ele) creste o asociatie de plante în care predomina stuful. Plaurul este cel mai adesea plutitor, dar poate fi si lipit de fundul lacului sau baltii. Este drept ca plaurul poate fi întîlnit si în alte locuri decît în Delta Dunarii (de pilda în lacurile Cernica, Tîncabesti din regiunea Bucuresti), dar nicaieri nu se gaseste pe suprafete de mii de ha ca în delta.În afara de stuf (Phragmites communis) care domina prin numar si masivitatea tulpinii sale, putem întîlni în aceste locuri sageata apei (Sagittaria sagitifora), feriga de apa (Nephrodium thelypteris), papura (lypha angustifolia), pipirigul (Schoenplectus lacustris) s.a. În interiorul plaurului, se put întîlni rogozul (Caris pseuclocypcra), cucuta de apa (Cucuta virosa), sulfina (Melilotus ufficinalis) s.a.Stuful, care ocupa în delta o suprafata de aproximativ 290.000 ha (dupa ultimele lucrari de specialitati a atras asupra sa, îndeosebi în ultimii ani, o atentie deosebita. Dat fiind importanta sa economica, lucrarile privind aceasta planta îmbratiseaza un vast orizont stiintific.Stuful este valorificat astazi ca materie prima în industria chimica, la producerea celulozei, hîrtiei, unor fibre artificiale s.a. Pentru exploatarea lui rationala au fost executate în delta diverse lucrari hidrotehnice (diguri, canale, stavilare etc.) si s-au facut amenajari speciale pentru recoltare si depozitare. De altfel, pentru prelucrarea stufului s-a construit în ultimii ani un combinat industrial la Braila. Lucrarile stiintifice pe plan mondial, precum cele privind Delta Dunarii, au dat nastere unei stiinte noi, care are drept scop cunoasterea si utilizarea stufului pe o scara larga. Se pare ca stuful ca planta este foarte vechi. El a fost gasit în straturi, care din punct de vedere geologic apartin miocenului, din perioada tertiarului, adica aproximativ 30 milioane de ani în urma. Sondajele din subsolul deltei au scos la iveala faptul ca acum 8.000 de ani el crestea pe aceste locuri. Se sustine ca stuful este originar din regiunile subtropicale ale globului, de unde s-a raspîndit pe aproape întreaga planeta. Fac exceptie tinutul amazoniene, în partea sudica a Americii de Sud si Islanda. El urca la mari altitudini (2.700-3.000 m), în regiunea ecuatorial si în muntii Anzi din Peru. Nu se limiteaza numai la apele dulci ; poate trai si în cele salmastre. Vechimea lui în regiunea de la gurile Dunarii ne este confirmata de diferiti autori antici. Astfel, Herod mentiona prezenta aici a unor insule plutitoare. Strabol (63 î.e.n.) afirma si el ca între cele 7 guri ale Deltei Dunarii se aflau insule plutitoare. Seneca (4 î.e.n.- 65 e.n.) punea naufragiul navigatorilor antici, pe seama insulelor plutitoare de care se ciocneau navigatori noaptea - insule „formate din stuf si din crengi printre care s-a depus pamînt, dar de pe care lipsesc pietrele".Stuful nu a prezentat însa pentru oamenii antichitatii numai un obstacol, cum a fost cazul cu navigatori descrisi de Seneca, ci si un material bun pentru cornfectionarea unor obiecte. Cuvîntul grec phragma, de la care deriva si termenul stiintific al stufului (Phraa mites) înseamna gard, împletitura. Folosirea stufului la garduri si pentru acoperitul caselor era pe vremi foarte frecventa în delta. Terenurile inundabile ale deltei sînt acele suprafete acoperite de ape numai primavara. Unele din aceste terenuri, formate din nisipuri, cuprind formatii vegetale deosebite, cum sînt popîndacii (asemanatoare cu niste movilite). La acest mediu schimbator s-au adaptat si alte plante, ce pot trai atît în mediul acvatic cît si în cel de uscat. Astfel, mentionam plantele amfibii, de exemplu volbura (Calystegia sepium), ce-si cauta salvarea de la înec înfasurîndu-se în jurul tulpinii stufului. Apoi laptele-cîinelui de balta (Euphorbia palustris

), coada vulpii (Alopecurus ventricosus).În sfîrsit, covorul vegetal al grindurilor nu este nici el lipsit de interes. Cînd strabatem cu vaporul bratele Dunarii, putem observa grindurile fluviale, respectiv malurile Dunarii, pe care cresc paduri de salcii (

Salix alba, Salix fragilis, S. pentandra, S. purpurea s.a.) Nu lipseste nici plopul (Populus alba). Adesea, pe coroanele salciilor apar - asemenea unor cuiburi de pasari - formatii de vîsc (Viscum), planta parazita, foarte cunoscuta. Alte plante ce pot fi întîlnite pe rindurile fluviale : catina (Tamarix gallica), murele (Rubus caesius), trifoiul (Trifolium striatum, T. pallidum) etc. Grindurile din apropierea marii cuprind alte plante printre care mentionam : pelinul (Artemisia monogyna), iarba sarata (Salicornia herbacea), volbura de nisip (Convolvulus persicus) s.a. adaptate conditiilor de viata de aici.Un deosebit interes îl prezinta grindurile Letea si Caraorman, cu vegetatia lor luxurianta, specifica regiunilor tropicale. Cercetatorii au identificat plante ce traiesc atît în depresiunile ce premerg întinselor paduri, cît si pe acele locuri ce au facut din Letea un „monument al naturii". Printre cele din prima categorie citam garoafa de nisip (Dianthus polimorphus

), obsiga (Bromus tectorum), patlagina de nisip (Plantago arenaria), pipirigul (Scirpus lacustri), salcioara (Salix amygdalina) s.a. Padurea „Hasmacul Mare" de la Letea este un amestec de specii diferite, printre care stejarul (Quercus pedunculata), stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), frasinul pufos (Fraxinus holotricha), plopul alb (Populus alba), plopul negru si plopul tremurator (Populus nigra si Populus tremula), salcia alba (Salix alba), precum si un subarboret bogat, printre care paducelul (Crataegus monogyna), macesul (Rosa canina), cornul s.a. Ceea ce da un aspect tropical padurii de la Letea sînt plantele agatatoare (Vitis silvestris), lungi pîna la 2 m, precum si hameiul (Humulus), iedera (Hedera), curpenul (Clematis), volbura (Calystegia) si periploca (Feriploca graeca

), planta de origine mediteraneana. In ultimii ani, în anumite locuri din delta au aparut si suprafete cultivate cu cereale, legume, vita de vie si pomi fructiferi, în special gutui.

FAUNA

Principala bogatie faunistica a deltei din punct de vedere economic o reprezinta pestele. Multe marturii scrise din trecut confirma bogatia de peste a acestei regiuni. Astfel, se pare ca unul din motivele ce i-a determinat pe grecii din Asia Mica sa înfiinteze cetatea Histria în anul 636 î.e.n. a fost si abundenta piscicola a Istrosului (Dunarii de azi). Aceasta rezulta din textul unei scrisori a lui Pomponius Pius din anii 67-68 în care spune printre altele :“Am încuviintat ca venitul pestelui Prins în gura Peuce (adica a Dunarii) sa fie al vostru dupa dreptul de care - din mila împaratilor - stramosii si parintii vostri s-au bucurat neîntrerupt". Alte documente din aceasta perioada arata ca singurul venit al Histriei rezulta de pe urma pestelui sarat. De altfel, nu numai în antichitate gurile Dunarii se bucurau de o astfel de faima. Vesti despre bogatia piscicola a Deltei Dunarii ne parvin si din Evul Mediu, de la negustorul englez John Newberie care este surprins de ieftinatatea pestelui pescuit la gurile Dunarii (1582). Calugarul italian Nicolo Barsi, care a strabatut teritoriul tarii între 1633 si 1639 arata în însemnarile sale ca zilnic se aduceau la Chilia de catre pescari o mie si chiar doua mii de sturioni.Delta Dunarii este si astazi bogata în peste. Specialistii apreciaza, ca anual se pot pescui în aceasta regiune 10.000.000kg de peste, ceea ce reprezinta 50% din productia piscicola a tarii. Numarul mare de pepiniere piscicole, precum si de crescatorii, ce s-au construit în delta sau se vor construi, va dubla aceasta productie pîna în 1980. Centre piscicole mai importante sînt la Sulina, Sf. Gheorghe, Jurilovca, Mila 23, Tatanir, Dranov, Perisor. Au fost identificate 110 specii din care nu toate prezinta importanta economica. Nu în toate subdiviziunile deltei se pot

întâlni aceleiasi specii de pesti. Diversificarea, dupa medii a pestilor da tabloului faunistic piscicol al Deltei Dunarii un aspect complex. Dintre speciile importante din punct de vedere economic, numai cîteva pot fi întîlnite în toata delta; adica în apele curgatoare, statatoare sau în mlastini; crapul (Cyprinus carpio), salaul (ducioperca lucia), somnul (Siluris glanis), avatul (Aspius rapax) s.a. Alte specii traiesc mai mult în apele statatoare sau în mlastini. Astfel putem cita: platica (Abrami brama), stiuca (Esox lucius), babusca (Rutilus rutilus), rosioara (Scardinius erithrophtalmus), caracuda (Carassius carassius

) s.a. Prezinta o deosebita importanta economica pestii migratori, printre care : scrumbia de Dunare (Alosa pontica), care intra primavara în cîrduri pe bratele fluviului, apoi sturionii, ce se pescuiesc la gurile Dunarii sau în susul ei. Morunul (Huso huso) nisetrul (Acipenser guldenstaedti), pastruga (Acipense stellatus) se pescuiesc mai mult la Sf. Gheorghe sau Sulina, în timp ce cega (Acipenser ruthenus) se poate prinde în susul Dunarii. Zonificarea productiei piscicole se extinde si asupra complexului lagunar Razelm unde prin spartura de la Portita intra din Marea Neagra chefalul (Mugii saliens), labanul (Mugii cephalus) Dar tot în Razelm este pescuit si salaul, care traies în apele salmastre (adica putin sarate) ale acestui în dreptul gurilor Dunarii se pot întîlni hamsiile (Eigraulis encrasicholus), scrumbiile albastre (Scombe scombrus) si sardelele (Clupeonella delicatula) - hrana preferata a rechinilor, în ultimii ani a fost aclimatiza în Delta Dunarii amurul alb (Ctenopharingodon idella ) peste originar din apele Chinei s.a. În afara pestilor, apele Marii Negre sînt strabatute - în dreptul gurilor Dunarii si al

complexului lagunar Razelm, de delfin ( Delphinus delphys ) sau de foca cu burta alba (Monachus albiventer) care sînt mamifere. Nu lipseste nici rechinul (Squlus), o specie mica, nepericuloasa. În timp ce fauna piscicola domina mai mult prin importanta sa economica, fauna ornitologica pasioneaza prin interesul stiintific, prin pitorescul ce-l

reprezinta. Peste 300 de specii din lumea pasarilor au fost identificate de specialisti în regiunea gurilor Dunarii si a complexului lagunar Razelm. Dintre acestea, 74 vin din afara continentului Europei. Pentru pasarile ce se întîlnesc aici, delta reprezinta mai mult un loc de cuibarit sau de trecere (pasaj). Ornitologii au stabilit ca prin delta trec nu mai putin de sase drumuri strabatute de pasari toamna si cinci primavara (ducere si înapoiere). Nu toate pasarile deltei vin din alte regiuni geografice. Sînt si specii care ramîn tot timpul anului în aceeasi regiune, în jurul locului lor de cuibarit. O alta categorie de înaripate o constituie pasarile care, fara a fi migratoare, umbla de ici-colo pe distante mici împrejurul locului lor de cuibarit si chiar uneori întreprind drumuri pe distante mai mari, pentru asigurarea hranei sau datorita variatiilor climatice.Marea majoritate a pasarilor deltei fac parte din categoria celor migratoare. Drumurile strabatute de acestea sînt într-adevar impresionante. Din Asia sînt originare în delta pasari ca vulturul plesuv negru, (Aegypius monachus), vulturul mic (Neophron perciopterus), egreta alba (Egreta alba alba), rata tiganeasca (Aythya nyroca), lebada muta (Cygnus olor), cormoranul (Phalacrocorax carbo) s.a. Din regiunea siberiana se întîlnesc în delta huhurezul cu coada lunga (Strix uralensis), cufundacul polar (Colymbus arcticus), rata catifelata (Oidemia fusca), rata neagra (Oidemia nigra), rata sunatoare (Bucephala clangula), rata fluieratoare (Anas penelope), rata cu frigare (Anas acuta), lebada cîntatoare (Cygnus cygnus), fluierarul negru (Tringa erythropus), fluierarul cu picioare verzi (Tringa nebularia), fluierarul mare

Numenius arquata), becatina comuna (Capella gallinago) s.a. Din regiunea arctica trec prin Delta în timpul pasajului : gîrlita mare (Anser albifrons), gîrlita mica (Anser rytropus

), gîsca cu inel de gît (Branta bernicla ), gîsca cu gîtul rosu (Branta ruficollis ), ploierul (Charadrius), sitarul ruginiu de mai (Limosa laponica), fugaciul (Tringa), rata montana (Nyroca marila) etc. etc. Din sud, vin în Delta Dunarii pelicanul comun (Pelecanus onocrolatus onocrolatus) si pelicanul cret (Pelecanus crispois crispos), pasari cu o înfatisare foarte originala, care cuibaresc în Europa numai aici la gurile Dunarii si în delta fluviului Volga.

TULCEA - CRISAN - SULINA (pe bratul Sulina)

Drumul pîna la Sulina se poate parcurge cu vaporul sau cu alta nava angajata special, pentru excursii, strabatînd bratul Sulina. Vasele NAVROM cu destinatia Sulina îsi au drept punct de plecare orasul Braila, strabatînd întreaga distanta (170 km) pîna la Sulina în 13 ore (în acest timp trebuie incluse stationarile, care - cum este cazul la Tulcea - dureaza l ora si 15 minute). De la Tulcea la Sulina drumul se parcurge în circa 4 ore. La înapoiere, drumul dureaza (Sulina-Braila) 14 ore si 20 minute, iar Sulina-Tulcea circa 5 ore. Drumul pîna la Sulina strabate mai întîi micul brat Tulcea, apoi de la ceatacul Sf. Gheorghe, canalul Sulina. Bratul Sulina este numit canal în urma rectificarilor si amenajarilor speciale pentru navigatie ce i s-au adus.

Chiar de la plecarea vaporului din portul Tulcea, se deruleaza filmul unei calatorii cu privelisti interesante, în dreptul orasului, bratul pe care navigheaza vaporul urmeaza un drum sinuos cu aspect de golf. Apele fluviului lovesc în malul stîncos pe care este asezat orasul. Navele plutesc aici peste una din cele mai mari adîncimi din delta (30 m sub nivelul marii, fiind ,a doua dupa cea de pe bratul Chilia). De pe vas se zareste în primul rînd obeliscul de pe Colnicul Horei de la Tulcea, deasupra caruia uneori îsi desfasoara un zbor lin pelicanii. Firul argintiu, abia vizibil, al lacului Zaghen poate fi surprins imediat ce depasim Colnicul. Pe malul stîng ne apar casele satului Tudor Vladimirescu. Drumul pe acest traseu este marcat în mile marine (o mila marina are l 852 m) - si nu în kilometri cum este cazul la celelalte brate si canale ale deltei.

MILA 35 se afla pe malul stîng al bratului, nu departe de Tudor Vladimirescu. În acest loc functioneaza un punct piscicol modern. Cherhana, ghetarie, depozit de materiale, barci, sînt elementele componente ale complexului piscicol. La debarcaderul de aici opresc numai vasele piscicole sau ocazionale, nu si cele NAVROM. Malul stîng al bratului delimiteaza aici limita sudica a depresiunii Sireasa, despre care s-a mentionat anterior (ruta Chilia) care cuprinde balti mai putin întinse decît restul deltei : Mesteru, Tataru, Lunguletu s.a. Pitorescul acestor locuri din depresiunea Sireasa îl dau în special florile plantelor natante de apa, fluturii divers colorati, cîteva pasari ca boul de balta (Botaurus stellaris stedlaris ), privighetoarea de stuf si cîrsteii (Rallus aquaticus).

CEATALUL SF. GHEORGHE

Începe ceva mai jos de Mila 34. De la Tulcea pîna la Ceatalul Sf. Gheorghe sunt 4 ½ mile. Drumul de la Tulcea dureaza aproximativ 25'. La intrare - pe partea dreapta a canalului - un far se aprinde si se stinge din 5 în 5 secunde, pentru a indica navigatorilor pozitia exacta a intrarii.Este un punct important pentru navigatie, în acest loc se bifurca bratul Tulcea dînd nastere, pe dreapta, bratului Sf. Gheorghe,iar pe stînga canalului Sulina. Canalul Sulina, asa cum ne apare astazi, este în parte opera muncii omului. Lucrari de rectificare a bratului Sulina au început în anul 1880, continuînd pîna în anul 1902. În aceasta perioada, lungimea bratului Sulina a fast redusa de la 83,3 km la 62,6 km (socotindu-se de la Ceatalul Sf. Gheorghe si pîna la vechiul far al Sulinei). Astfel, s-a îmbunatatit intrarea navelor din bratul Tulcea în cel al Sulinei. În cadrul acestor lucrari s-au suprimat toate coturile si pragurile care stînjeneau navigatia de pe bratul Sulina,

asigurîndu-se pe întreaga lungime a acestui brat o adîncime de navigatie de cel putin 24 picioare (adica 7,32 m). Lungimea totala a portiunilor de canal nou dragate, în perioada 1880-1902, însumeaza pe bratul Sulina 31,9 km. O cantitate de 24.000.000 mc pamînt a fost smulsa în aceste locuri pentru a se crea „soseaua lichida" cum i se mai spune canalului Sulinei, pe care navigheaza cele mai felurite nave : de la barcile pescaresti pîna la vasele de mare tonaj, oceanice, sub diferite pavilioane. Este interesant de retinut ca bratul Sulina este singurul brat al Dunarii maritime accesibil vaselor mari, oceanice.Cantitatea de apa pe care acest canal o varsa în mare este de aproximativ 700 mc pe secunda. Atunci cînd apele scad, bratul Sulina transporta o cantitate de apa mai mare (17,7% din debitul total al Dunarii) - si dimpotriva, cînd acestea cresc, debitul Sulinei scade (15% din acest debit).Canalul Sulina are astazi o lungime totala de 69,6 km, fiind prelungit în dreptul orasului Sulina cu înca 7 km, prin construirea de diguri laterale care-1 delimiteaza pîna departe în larg. El este în întregime dalat.CABANA ILGANI. Unul din primele obiective interesante de pe acest traseu îl constituie cabana Ilgani, care se afla în dreptul Milei 32 (pe partea stînga a canalului). Cabana Ilgani se bucura de o frumoasa asezare. Ofera un adapost confortabil. Dispune de o sala de mese modern amenajata. Aici se poate asigura cazarea a 40 de persoane. Se servesc specialitati de pescarie (bors, plachie, saramura s.a.). De la cabana se pot face excursii la baltile: Mesteru, Tataru si Lunguletu, precum si în alte locuri.Pe partea dreapta a canalului se însira casele satului Partizani.In dreptul Milei 29 (pe partea dreapta) se afla barajul

si ecluza incintei îndiguite Rusca. Aceasta permite dirijarea si evacuarea apelor în aceasta zona în scopul exploatarii stufului în cît mai bune conditii. Unitatea stuficola Rusca are o suprafata de 5.200 ha.

OSTROVUL MALIUC care începe din apropierea Milei 27 (pe partea stînga a canalului) a aparut pe harta deltei în urma lucrarilor de rectificare a bratului Sulina. Vechiul drum al bratului Sulina delimiteaza astazi limita de nord-vest, nord si nord-est a ostrovului. E greu sa se recunoasca aici, în aceasta albie împotmolita, în mijlocul careia cresc salciile, fosta cale activa a apelor. Acest ostrov, în suprafata totala de 900 ha a jucat un rol important în cercetarile privind stuful din delta, slujind ca teren experimental. Aici s-a urmarit modul de comportare a stufului în conditiuni de amenajare si - legat de aceasta problema - posibilitatile de recoltare mecanizata a vastelor stufarii ale regiunii.

MALIUC . Este o mica localitate, aflata la limita de est a ostrovului, în apropierea Milei 24. Chiar de la debarcader te întîmpina florile - nobilele prietene ale omului. În 1957,

Maliucul numara 60 locuitori. Astazi aici locuiesc peste 600 de oameni, pentru care s-au construit numeroase blocuri moderne. Magazine diverse, dispensar medical, cinematograf, club, scoala, oficiu postal - se afla azi la dispozitia locuitorilor micului orasel din inima fierbinte a deltei. Un hotel turistic ridicat în ultimii ani este destinat vizitatorilor de pretutindeni. Are peste 150 de locuri si o terasa acoperita. Restaurantul ofera o gama bogata de preparate pescaresti (crap la protap, bors pescaresc s.a.). Se pun la dispozitia turistilor barci pentru plimbari în împrejurimi, iar seara se organizeaza focuri de tabara.Maliucul este un important centru de cercetare în domeniul stufului. Aici functioneaza statiunea experimentala stuficola. Laboratoarele, atelierele, serele - sînt

cadrul în care îsi desfasoara munca biologi, chimisti, ingineri de diferite specialitati, în scopul solutionarii problemelor destul de complexe legate de valorificarea stufului din delta. Biologia stufului prezinta unele curiozitati. Astfel, rizomul (radacina) stufului poate trai si într-un mediu viciat (bogat în hidrogen sulfurat, bioxid de carbon s.a.). Partea inferioara a tulpinii, ce sta în apa, prezinta preferinte pentru apa curata (bogata în oxigen), în timp ce tulpina are nevoie de aer.La Maliuc poate fi vizitat un interesant Muzeu al Deltei. Sîmt prezentate sugestiv aspecte legate de valorificarea complexa a stufului. Se pot vedea aici machete de ambarcatiuni si masini folosite la recoltarea stufului, o colectie principalelor produse obtinute din stuf s.a. Maliucul prezinta nu numai importanta stiintifica, ci si turistica. Ocolind incinta ostrovului, mergînd pe digul care l-a izolat de ape, putem urmari vechiul drum al Dunarii, astazi napadit de salcii si de trestii.De la Maliuc se pot vizita ghiolurile Fortuna, Sontea, Papadia.

VULTURUL (sat situat în dreptul Maliucului). Numele acestui sat se trage de la multimea cuiburilor de vulturi, ce cloceau odinioara aci în padurile de salcii. De la Tulcea la Maliucpe acest drum sînt cea 35 km. Desi nu este modernizat, drumul acesta e folosit de unii turisti care vin pîna la Vulturul, iar de aici trec cu barca la Maliuc.

GORGOVA. La jumatatea distantei dintre orasele Tulcea si Sulina se afla mica asezare pescareasca Gorgova, în apropierea careia întîlnim la sud lacul cu acelasi nume, unul din cele mai mari din delta si care se alimenteaza cu apa din bratul Sulina. În lacul Gorgova se pescuiesc mai ales crapi si somni mari. De la Gorgova se poate ajunge pe apa la satul Mila 23 situat la o departare de 6-7 km. MILA 18 (sau Baba Rada, cum i se mai spune). Este un catun format din cîteva case. Un drum de uscat leaga aceasta mica asezare de

satul Mila 23, situat mai la nord. Aici, la Mila 18 faceau altadata escala vasele cu pînze sau cu aburi, înainte de a patrunde pe coturile marelui ,,M". Prin termenul de marele ,,M" se întelege drumul sinos în forma de M, pe care-l facea bratul Sulina în trecut, înainte de a fi fost rectificat si scurtat. Acest drum îl obliga pe calatorul de pe bratul Sulina sa urce din dreptul Milei 18 pe vechea albie, pîna la Mila 23, de unde cobora spre Crisan. De la Mila 18 se poate merge pe un drum de uscat pîna la Mila 23. Dupa Mila 18, canalul Sulina traverseaza un lac ce a fost taiat în doua atunci cînd s-au efectuat lucrarile de rectificare ale bratului. Este vorba de lacul Obretin, ale carui parti sectionate - Obretinul Mare la stînga si Obretinul Mic la dreapta - se vad distinct dincolo de malurile canalului. De la Mila 13 se poate urca pe vechiul brat al Sulinei pîna la Mila 23. Descrierea acestei asezari si a împrejurimilor ei se face în capitolul urmator care prezinta ruta de la Crisan la Matita.La confluenta cu Dunarea Veche, la Mila 14,este în constructie o cabana-hotel cu 100 locuri, prevazuta cu instalatii moderne si un debarcader, cu o mica flotila de ambarcatiuni pentru turisti.

CRISAN (centrul acestui sat se afla în dreptul Milei 13). Casele se însira pe ambele maluri ale canalului Sulina, dar mai numeroase pe malul drept. Lungimea satului este

de aproximativ 7,5 km. Pe malul stîng se afla soclul unui obelisc care aminteste anul inaugurarii canalului. Tot pe acest mal se afla o cabana pentru vînatori si pescari sportivi. Un mare centru de exploatare a stufului, o cherhana - sînt constructiile pe oare le putem vedea aici, la Crisan.OBIECTIVE TURISTICE ÎN ÎMPREJURIMI. Crisanul prezinta o

deosebita importanta sub aspectul circulatiei turistice. De aici se poate pleca spre urmatoarele puncte de interes turistic: în nord spre comuna Chilia Veche, balta Matita si satul Mila 23; în nord-vest spre gîrla Sontea si depresiunea Sireasa; în vest spre Tulcea; în sud spre satul Caraorman si bratul Sf. Gheorghe; în est spre Sulina si în nord-est spre padurea Letea. Aceste localitati si locuri din delta pot fi atinse navigînd de la Crisan fie spre nord, pe bucla marelui ,,M", unde se afla si satul Mila 23, fie spre sud, urmînd drumul canalului Ceamurlia (de la Mila 13), apoi pe canalul Litcov si pe canalul Perivolovca pîna la bratul Sf. Gheorghe.Dintre obiectivele turistice situate în împrejurimile satului Crisan, un interes aparte îl prezinta satul Caraorman, în apropierea caruia se afla o padure cu vegetatie foarte bogata, asemanatoare celei din padurea Letea. Cu lotca, distanta de la Crisan la Caraorman se parcurge în cca. doua ore. Descrierea localitatii si a padurii Caraorman se face în cadrul itinerarului pe canalul Litcov.La capatul bratului, vasul ne lasa în portul Sulina.

SULINA

Este singurul oras din cadrul deltei situat la cea mai joasa altitudine din tara : 3,5 m fata de nivelul marii. De la primul port important pe care-1 atinge Dunarea la intrarea pe teritoriul tarii - orasul Drobeta Turnu Severin - si pîna la Sulina, sînt 931 km. Diferenta de nivel între aceste doua localitati este de numai 34 m.Prima mentiune asupra acestui oras o face Constantin Porphirogenetul, în anul 950 e.n., care îl numeste ,,Selina". Mai tîrziu - în secolul al XIV-lea -aminteste de el genovezul Pietro Visconte, pe una din hartile sale din anul 1327. Astazi, plutind pe apele canalului, calatorul îsi poate cu greu închipui cît era de dificila navigatia pe aceasta cale acum cîteva secole. Zile si saptamâni dura strabaterea pîna la mare a vaselor cu pînze, pe un drum sinuos obturat pe alocuri de praguri de nisip. Drumul de la Galati la Sulina dura cca 6 saptamîni. Spre a-si putea asigura aprovizionarea cu cereale, brânzeturi, miere, fructe si altele, turcii erau foarte preocupati de mentinerea navigatiei care se facea anevoie prin transbordarea marfurilor de pe un vas pe altul, la Sulina. Pentru despotmolirea canalului, ei aplicau uneori, un procedeu original : tîrau pe fundul apei o corabie scufundata cu care scormoneau nisipul si rascoleau depunerile.În mentinerea navigabilitatii Dunarii si a gurilor sale erau interesate si alte puteri europene, printre care si Austria, în urma congresului de la Paris care a pus capat razboiului Crimeii (1856), a fost înfiintata Comisia Europeana a Dunarii, care a luat în studiu problema navigatiei la varsarea Dunarii în mare. Situatia navigatiei pe bratul Sulina era dificila din cauza unor vase scufundate chiar la gura. Cu toate acestea, Sulina era singura cale navigabila care avea o adîncime de 2,44 m, în timp ce gurile Chilia - Oceacov si Sf. Gheorghe nu puteau asigura o adîncime medie a apei mai mare de 1,83 m.Chilia prezente guri numeroase si instabile. În plus, în conditiile navigatiei cu pînze era departe de Bosfor. Bratul Sf. Gheorghe avea unele avantaje : o gura suficient de larga, aluviuni pe atunci putine si o adîncime mai mare în dreptul marii. Proiectul pentru amenajarea lui avea însa inconveniente - un drum prea sinuos spre varsare, ceea ce în final ar fi dus la un cost ridicat al lucrarilor. Desi bratul Sulina prezenta dezavantajul unei puternice aluvionari, Comisia Europeana a Dunarii a adoptat pîna la urma proiectul inginerului Ch. Hartley, care prevedea amenajarea acestui brat (în anul 1858). O data cu punerea în aplicare a proiectului a început sa creasca si importanta portului Sulina. Prin construirea digurilor paralele si strîmtarea gurii Sulinei de la 183 la 152 m, precum si prin prelungirea lor în mare, procesul de împotmolire a fost redus dar nu în întregime eliminat, întretinerea navigabilitatii canalului Sulina se face azi cu ajutorul marilor dragi, pe care le putem vedea în rada portului.In anul 1959, în drum spre Constantinopol, a trecut prin Delta Dunarii si prin Sulina scriitorul Dimitrie Bolintineanu, care l-a însotit pe domnitorul Alex. loan Cuza în calatoria sa istorica la înalta Poarta. Impresiile sale au fost publicate în lucrarea „Calatoria domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole". În acest oras a functionat, în 1878, ca administrator al plasii Gurile Dunarii, poetul Alexandru Macedonski (1854-1920). La Sulina s-a nascut dirijorul de renume mondial George Georgescu (1887-1964).Viata din trecut a Sulinei este reflectata si în literatura. Alexandru Vlahuta i-a consacrat o pagina în „România pitoreasca". În paginile romanului lui Jean Bart (Eugen P. Botez) „Europolis" - dupa care s-a turnat si un film - sînt dezvaluite multe din contradictiile vietii din trecut a acestui port fluvio-maritim al tarii. Jean Bart amintea în cartea sa si de actiunea nisipului care împotmolea mereu canalul.Exprimînd în cifre cantitatea aceasta medie de aluviuni pe care le transporta Dunarea într-un an, putem afirma ca ea reprezinta aproximativ 70.700.000 tone anual. Este asa-numitul ,,debit solid" pe care fiecare brat al Dunarii, potrivit puterilor sale, îl transporta si îl depune la varsarea în mare. Bratul Sulina, de pilda, transporta în fiecare an cea 5.800.000 tone, bratul Sf. Gheorghe 16.500.000 tone iar Chilia 48.400.000 tone. Fara îndoiala este o cantitate uriasa care, exprimata în vagoane de zece tone, reprezinta ceva mai mult de 7.000.000 si nu mai putin de 89.000 garnituri de tren (a 80 vagoane fiecare), în ani cu inundatii mari, ca cele din 1970, cantitatea de aluviuni transportata în mare poate fi de 2-2,5 ori mai mare. Frumoasa Dunare albastra cîntata de compozitorul vienez Johann Strauss, nu este în realitate decît un fluviu galben. Uriasele cantitati de pamînt aduse de Dunare au construit actuala delta, contribuind în continuare la desavîrsirea peisajului ei. O puternica marturie a uriasei capacitati de constructie a Dunarii o înfatiseaza farul, care, cladit în anul 1802 aici, la Sulina si refacut în 1842, a ramas azi mult în urma locului de varsare a fluviului în Marea Neagra.Tot o dovada concludenta în acest sens o constituie aparitia pe harta deltei, la nord-est de Sulina, a lacului Musura (baia Musura, cum i se mai spune), format în urma tendintei de a se suda a celor doua brate ale Dunarii - Chilia si Sulina, ale caror ramificatii prind apele marii ca într-un cleste.Portul Sulina îsi deschide astazi larg portile vaselor care vin din toate colturile lumii. Canalul are o prelungire de peste 7 km care asigura vaselor o plutire linistita, chiar atunci cînd marea este agitata. Spre a-1 feri de inundatii, orasul Sulina va fi ocrotit de un dig de pamînt, lung de peste 4 kilometri, înaltat la cota maxima a apelor, în oras se proiecteaza construirea unei Case de cultura, a unui hotel turistic cu 150 de paturi, a unui restaurant cu 300 de locuri.Portul Sulina va prelua o parte din tranzitul portului Constanta. Traulerele românesti vor descarca o parte din încarcatura lor, care va fi prelucrata chiar aici. În acest scop, pe lînga fabrica de guanina (lac de perle ce se extrage din solzii de peste), în viitorii ani se prevede a se construi un depozit frigorific cu o capacitate de 3. 000 tone si o fabrica de conserve, cu posibilitatea de a prelucra 5.000 tone conserve anual.In ultimul timp, Sulina prezinta o deosebita atractie pentru turisti, datorita atît plajei sale întinse, cît si faptului ca e usor accesibil în lunile de vara cu ajutorul curselor NAVROM care circula zilnic între Galati-Tulcea-Sulina.

Obiective turistice.


Vizitatorului orasului îi recomandam : (1) frumosul chei, încadrat cu spatii verzi care constituie un agreabil loc de plimbare ; (2) Palatul administrativ al flotei dunarene cu gara fluviala - una din cladirile reprezentative ale orasului ; (3) plaja de pe malul nisipos din apropiere (4) farul si digul ce patrund adînc în mare ; (5) cimitirul, bogat în pietre funerare din secolul al XIX-lea.

OBIECTIVE TURISTICE ÎN ÎMPREJURIMI.

În nord - padurea Letea si vecinatatile ei (trecînd mai întîi pe la Cardon); în sud-est, folosind canalul Busurca se poate merge la lacul Lumina, sau navigînd pe gîrla Împutita, se poate ajunge la lacul Rosu si lacul Puiu ; spre sud, urmînd un drum de uscat - nu întotdeauna comod - se poate ajunge la Sf. Gheorghe, trecînd peste gîrla Împutita cu barci de ocazie.

1. Consiliul popular al orasului.
2. Casa de cultura.
3. Club.
4. Sala de spectacole.
5. Hotelul „Farul".
6. Restaurant.
7. Oficiul P.T.T.R.
8. Parc.
9. Gara fluviala.
10. Spre plaja

CRISAN - MILA 23 - MATITA (pe Dunarea Veche)

Ruta Crisan - Mila 23 - Matita se desprinde din itinerarul descris la capitolul precedent, constituind o deviere de la calatoria pe bratul Sulina. Pe aceasta ruta, în lunile de vara, turistii au la dispozitie si cursa NAVROM, care circula însa numai pîna la Mila 23. Pîna la Crisan calatoria se face pe itinerarul care pleaca din Tulcea, de-a lungul bratului Sulina. De la Crisan, vasele ce merg spre Mila 23 si Matita cotesc spre nord pe bucla interioara a marelui ,,M" numita Dunarea Veche. Unele vase - mai ales cele pescaresti - se opresc la cherhanaua de la Mila 23, si în continuare, navigheaza spre Matita. Motoarele pescaresti merg deseori direct pe ruta Tulcea - Mila 23 - Matita, fara a face escala la Crisan. Între Crisan si Mila 23 sînt 12 km. Folosind barci conduse de localnici, se poate parcurge acest drum într-o ora. Este o ruta foarte placuta. Navele parcurg aici albia unui fost brat al Dunarii, astazi lipsit de curent, aidoma unui lac. Îngustele carari de apa ce se desprind din cînd în cînd din vechea albie a Dunarii duc spre ascunzisuri în care freamata viata mai putini cunoscuta a apelor. Mihail Sadoveanu a descris aceasta lume aparte cu feluritele specii de pasari sau mamifere în povestirea intitulata „Pe Dunarea Veche". Procesul de împotmolire a acestui sinuos drum a început dupa terminarea lucrarilor de rectificare cînd apa bratului Sulina a pornit pe noua ei albie înca de la intrare, unele vase mai mari se afla uneori în pericol de a se împotmoli, de a se înfunda în nisip ceea ce impune realizarea unor lucrari de dragare pentru mentinerea circulatiei.


MILA 23 este un sat pescaresc tipic. Asezarea se afla într-o regiune bogata în ghioluri si în apropierea unor zone de stufarii, în care adesea poate fi întîlnita nurca (Mustela lutcreola), si vidra (Lutra lutra). In cautarea de locuri bune de pescuit, strabunii actualilor locuitori ai satului au venit aici din diferite locuri din delta - Chilia Veche, Sulina sau Mahmudia. Pescari din tata în fiu, ei nu se înseala asupra „toanelor" (locuri de pescuit) si stiu sa obtina întodeauna productii bogate. În ultimii ani, aici s-a construit o moderna cherhana, iar în apropiere, pe grindul Stipoc, o pepiniera piscicola. In aceasta regiune, în care omul are mult de luptat cu capriciile apei, viata a trebuit organizata dupa anumite cerinte. Cel mai mic spatiu pe uscat, oricît de neînsemnat ar fi, este folosit cu grija. Curtea, casa, sopronul, - toate trebuie construite pe un teren mai ridicat spre a fi la adapost de primejdia inundatiei. Acolo unde nu pot fi gasite terenuri mai ridicate, se fac mai întîi supraînaltari de pamînt, pe care sa se dureze apoi constructiile. Mînuirea vîslelor este o arta, cu care copiii locuitorilor se familiarizeaza începînd uneori de la vîrsta de 4-5 ani. Vîslind, pescarii parcurgeau înainte distante impresionante. Acum, barcile sînt mînate de motoare.Autorii documentelor cinematografice si-au recrutat adesea consilieri pentru realizarea filmelor în Delta Dunarii din rîndul locuitorilor satului Mila 23, buni cunoscatori ai naturii si ai locurilor tainice ale deltei. Documentarul „Printre pelicani", de pilda, a fost realizat cu concursul acestora, la Ledianca - un ghiol apropiat de Mila 23.Acest sat cu un specific aparte, urmeaza a fi radical reconstruit, pentru a-l feri de urmarile atît de frecvente ale inundatiilor din Delta Dunarii. În loc de strazi, satul Mila 23 va fi brazdat de canale, fapt care-i va imprima o linie asemanatoare asezarilor lagunare.

Drumul spre Matita porneste din dreptul satului Mila 23, strabatîndu-se mai întîi gîrla Eracle, apoi gîrla Lopatna, pe care se navigheaza spre unul din locurile cele mai pitoresti ale regiunii.Acum 2.500 de ani, adica pe timpul vizitei lui Herodot în delta, din apa bratului Chilia cobora spre Matita o ramificatie orientata spre sud-est, care si-a adus desigur contributia sa la formarea acestui colt al deltei, dupa care a disparut. Calea spre Matita strabate o zona întinsa de stuf plutitor - plaur. Pe cîtiva kilometri patrati se întinde o insula de vegetatie plutitoare, din care, datorita valurilor provocate de vasele ce trec pe aici, se rup din cînd în cînd bucati de plaur. Privita îndeaproape, aceasta bucata de plaur prezinta o îngramadire de radacini asemenea unei saltele ce sustine o asociatie de plante, între care stuful domina prin talia sa înalta. Astfel, stuful mai prezinta o particularitate - si anume aceea de a se putea deplasa, prin plutirea dintr-un loc în altul. Datorita marii raspîndiri a acestei plante în delta, s-a împamîntenit aci expresia „împaratia stufului". Acum, cînd strabatem coturile gîrlei Lopatna, putem usor observa diferite zone de vegetatie, cuprinzînd si alte soiuri de plante, care se apropie mai mult decît stuful de locurile mai adînci ale apei. Se pot distinge - pîna la zidul de stuf - o zona a broscaritei (Potamgenetum) din care face pante limba apei (Potamogeton natans) cu doua feluri de frunze - unele cilindrice ce se afla sub apa, altele late, ce plutesc pe apa ; apoi urmeaza zona nufarului (Nupharetum), în cuprinsul careia se remarca nufarul alb (Nymphaea alba) si nufarul galben (Nuphar luteum). Nufarul este floarea apelor linistite. Petalele lui albe se deschid dimineata pentru a absorbi razele soarelui, iar seara se închid în teaca verde a celor patru sepale. Nufarul are rude în diferite colturi ale globului pamîntesc. Pe malul fluviului Amazoanelor (Brazilia) creste planta Victoria regia, ale carei frunze plutitoare uriase pot sustine un copil în greutate de 10 - 20 kg (la noi aceasta planta poate fi vazuta la gradina botanica din Cluj), iar pe Nil, - lotusul pe care vechii egipteni l-au închinat lui Osiris zeul soarelui. Lînga Oradea, la Baile Felix se afla o planta asemanatoare cu lotusul (Nymphaea lotus var thermalis) numita popular drete, nufar sau floarea de tau.Pe frunza lata, lucie, a nufarului, alearga adesea lisita (Fulica atra atra), ale carei oua foarte gustoase îi atrag pe braconieri. Speriata de zgomotul produs de motoarele vaselor ce strabat apele deltei, ea traverseaza cu repeziciune drumul chiar în fata provei vasului, înotînd acolo unde este apa adînca si fugind peste insulitele de nufar ce le întîlneste în cale. Aceasta pasare mica poate sta sub apa cîtva timp - particularitate ce-i da posibilitatea sa iasa victorioasa împotriva ciorii (Corvus cornix sardoniuis), ce îi fura adesea puii din cuib. Cioara griva nu este singura hoata din lumea tainica a baltilor. Cotofana (Pica pica pica) face si ea la fel. I se mai spune tarca, caragata sau sorea. E mare amatoare de oua de rata si de pui de pasarele de tot felul. În drum spre Matita putem întîlni frunzele dispuse în rozeta ale unei plante originale, ale carei fructe colturoase, închise într-o carapace neagra, au jucat un rol important în perioada vietii lacustre a oamenilor. Este vorba de ciulinul de balta (Trapa natans). Omul a putut folosi ciulinul ca hrana, asigurînd astfel organismului sau albumina, amidon, zaharuri. Ciulinul de balta poarta si alte denumiri : castan de apa, oilim, nuca de apa etc. Ciulinul este cultivat în multe tari din Asia. În Africa, denumirea lacului Nyassa provine de la numele acestei plante oare aici este foarte frecventa.Rolul plantelor în viata deltei a fost subliniat de multe ori. Uriasele cantitati de materie organica ce provin prin putrezirea an de an a plantelor ridica fundul baltilor, ajuta la consolidarea uscatului, la întinderea lui. Mîlul fin provenit din procesul de putrezire se asterne pe fundul apelor întocmai ca un smalt pe o farfurie, impermeabilizînd bazinele de apa.La mica asezare de la Matita se afla o cherhana si o cabana pentru pescari. Este prevazut a se construi aici si o cabana turistica.Motoarele pescaresti opresc în dreptul cherhanalei, ale carei cazi sînt adesea pline cu peste pescuit în baltile din apropiere.

Ghiolul Matita, a carui denumire ar veni de la asemanarea configuratiei lui cu forma matitei navodului (partea centrala a acestei unelte) este bogat în peste. De la Matita se poate merge cu barca în diferite ghioluri învecinate printre care Bobita (nume ce vine probabil de la denumirea ce i se da pelicanului de catre localnici), apoi Merhei, Bogdaproste.

ROSCA. Gîrla Rosca este un punct situat la extremitatea nordica a traseului nostru, putînd fi atins cu salupa sau cu barca. Importanta lui consta în aceea ca ne apropie de marea rezervatie naturala de la Rosca-Buhaiova-Hrecisca  (în suprafata de 15.400 ha), loc unde cuibareste cea mai mare colonie de pelicani din Europa.În delta exista doua specii de pelicani. Pelicanul comun sau roz (Pelecanul onocrotalus), deoarece în haina de nunta pieptul se coloreaza într-un rosu deschis si pelicanul cret (Pelecanus crispus), fara aceasta culoare pe piept si cu un mot pe cap. Pelicanul comun cloceste în colonii mari, ca cea de la Rosca, iar cel cret în perechi mai putine, razletite în colonii mici. Pelicanul este foarte sensibil la modificarile ce au loc în viata regiunii. Si, în ultimul timp, regimul de viata de aici a suferit transformari radicale. Linistea care acoperea alta data marile spatii aie deltei, a fost tulburata de patrunderea omului cu mijloacele tehnice ale secolului al XX-lea (vase motorizate, tractoare, recoltoare mecanice pentru taiatul stufului, helicoptere etc.). În afara de aceasta, distrugerea cuiburilor de catre rauvoitori, arderea stufului în apropierea locurilor de cuibarit au contribuit la deplasarea coloniilor de pelicani dintr-un loc într-altul al deltei. Astfel, ei au încercat sa-si statorniceasca o colonie la Pardina (în 1956), apoi pe lacul Fortuna (în anii 1957- 1958). În anul urmator (1959) se stabileste la Uzlina (pe bratul Sf. Ghaorghe) o colonie foarte numeroasa. În anul care urmeaza (1960), numarul pelicanilor se afla în descrestere. În 1961, situatia coloniei de la Uzlina începe sa se îmbunatateasca în mod simtitor. Dar în anii urmatori (1962 - 1963) intervine o schimbare radicala a situatiei : numarul pelicanilor de aici se reduce substantial ca urmare a marilor inundatii si a exploatarii stufului, în Uzlina ramîn putine exemplare, o mare parte a coloniei se muta în nordul deltei - la Buhaiova - Hrecisca. Specia aceasta de pasari, care acum 120 de ani cuibarea pe malurile lacului Balaton în Ungaria, si-a restrîns aria geografica a clocitului în limitele Deltei Dunarii, dar si aici da dovada de neliniste, schimbîndu-si mereu locul. Spre a o salva de la disparitie, precum si pentru crutarea altor specii de pasari valoroase, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii din cadrul Academiei Republicii Socialiste România a hotarît înfiintarea unor rezervatii, printre care si cea de la Rosca-Buhaiova-Hrecisca.In delta, pelicanul poate fi întîlnit zburînd în diferite directii. Cu toate ca este o pasare mare, voluminoasa, are un zbor lin, usor, elegant. Gusa lui - un fel de traista sau buzunar - constituie o curiozitate a naturii. În ea, el îsi introduce hrana de baza - pestele. Cînd este în pericol, fiind în zbor, îsi goleste continutul gusei spre a-si usura deplasarea. Din gusa îsi hraneste puii.Viata intima a pelicanului prezinta unele anomalii, care contribuie la reducerea numerica a speciei. Cuibul, alcatuit neglijent, este adesea expus actiunii vîntului, intemperiilor. Imediat ce ies din ou, pielea înca frageda a puilor se afla sub atacul puternic al razelor de soare. Caldura si insectele aduc multe suferinte puilor de pelican. Dar nu numai atît. În încercarea lor de a-i ocroti, de a le tine umbra cu ajutorul aripilor lor impresionant de lungi (o aripa a pelicanului cret -Pelecanus crispus  - poate avea 700-800 mm lungime), parintii îi calca în picioare cu toata greutatea corpului (care poate atinge si chiar depasi 13 kg). Sub acoperisul aripilor pelicanului au loc si alte drame : puii mai mari, iesiti mai de timpuriu din ou, încearca sa înghita pe cei mai mici si chiar daca nu reusesc s-o faca, le aduc suficiente necazuri, în afara acestor greutati prin care trece viata pelicanului, mai trebuie avute în vedere si actiunile dusmanilor sai: cioara griva (Corvus cornix sardonius), sobolanul de apa (Arvicola terestris), nurca (Mustela lutreola), vidra (Lutra lutra ),cîinele enot (Nyctereutes procyonoides) care-i ataca cuibul. În ultimii ani, în colonia de la Buhaiova s-a putut observa prezenta nu numai a cormoranului mare (Phalacrocorax carbo sinensis) ci si a vulturului codalb (Haliaetus albicilla) si a eretelui de stuf (Circus aeroginosus). Pelicanulare o privire agera. De la mari înaltimi observa miscarile pestilor. Este adesea vazut în tovarasia cormoranului mare, despre care s-a amintit, care îsi face uneori cuibul alaturi de cel al pelicanului, de regula însa pe copaci, nu pe plaur. Tovarasia cu pelicanul are un scop usor de ghicit. Cormoranul trage foloase de pe urma actiunii pelicanului împotriva pestilor. Cormoranul însoteste pelicanul, dupa cum leul este însotit de hiena si ursul, lupul si vulturul de corb, care stiu ca-i asteapta resturi de la masa acestora.Simtul de orientare al pelicanului este extrem de dezvoltat. El îsi regaseste cu usurinta cuibul. În perioada migratiilor, s-au vazut, de pilda, evoluînd deasupra Tulcei, formatii de pelicani, trecînd la intervale de 20-30 minute, urmînd acelasi unghi de zbor, cu cea mai mare precizie, de parca fiecare grup ar fi avut busola.Despre pelicani s-au scris foarte multe materiale, îndeosebi în legatura cu rolul lor în echilibrul biologic al Deltei Dunarii. Cercetarile facute au permis sa se stabileasca cu mai multa precizie aspectele negative si pozitive ale relatiilor lor cu celelalte specii care traiesc în delta - si în primul rînd cu pestii. Desi este un mare consumator de peste, pelicanul vîneaza pentru hrana sa, în mare majoritate, exemplare debile, uneori bolnave, contribuind prin aceasta la întarirea, prin selectie, a cîrdurilor de pesti. Unii autori pun pe seama pelicanului lipsa în delta a uneia dintre cele mai periculoase boli din lumea pestelui - hidropizia.De la Rosea se poate intra în ghiolurile Merheiul Mare si Merheiul Mic,ce se afla în imediata vecinatate a grindului Lelea. Cu barca condusa de un localnic, se poate patrunde pe diferite gîrle si sahale, pe care navele motorizate nu le pot adesea strabate, din cauza pescajului ridicat (adîncimea pîna la care corpul vasului se afunda în apa = pescaj). Astfel, pornind de la Merheiul Mare se pot atinge mai multe sahale :Paliucova, Zamiruva, Bratusca, care se leaga de tarmul din apropierea ostrovului Babina, de pe bratul Chilia. Drumul pe aceste sahale nu este întotdeauna sigur sau usor, depinzînd de nivelul apelor, a caror variabilitate este o trasatura caracteristica a deltei.TULCEA - CRISAN - CARAORMAN - ROSU - ROSULET Navele urmeaza pîna la Ceatalul Sf.Gheorghe acelasi traseu ca si cel descris în cadrul itinerarului Tulcea-Sulina. Sub aspect turistic, acest traseu prezinta multe locuri pitoresti, începe prin a desfasura pe partea lui dreapta, tabloul dealurilor Tulcei, care contrasteaza cu linia domoala a deltei, între care îsi desfasoara drumul larg bratul Sf. Gheorghe, al doilea ca marime din regiunea de la varsarea gurilor Dunarii în mare. Dupa Caraorman, ajungem în zona lacurilor Rosu-Rosulet. Drumul poate fi prelungit pîna la mare, prin gîrla împutita. Dar sa descriem traseul mai în amanunt.De la Ceatal, drumul continua pe bratul Sulina pîna la Crisan - Mila 13, de unde se abate spre sud, pe canalul Ceamurlia, care este racordat la bratul Sulina si are 4 km lungime.

CARAORMAN. În limba turca aceasta denumire înseamna „Padurea Neagra". O scurta localizare geografica: prin punctul turistic Caraorman se înteleg cherhanaua Caraorman, unde acosteaza vasele, satul Canaorman si padurea Caraorman, o pitoreasca oaza de vegetatie. Satul este asezat pe grindul cu acelasi nume, care constituie o ridicatura de teren cu o altitudine de 12 m fata de nivelul marii.De la cherhanaua unde opresc motoarele pescaresti si pîna în sat este o distanta de aproximativ l km. Drumul trece peste ondulatiile unui sol nisipos, grindul Caraorman. Este o continuare a barajului natural Letea, ce delimiteaza delta fluviala de cea maritima. Ca si în zona grindului Letea, la Caraorman se întâlneste o padure cu o vegetatie deosebit de originala.Contrar aparentelor, fiecare colt al deltei pastreaza o individualitate Vegetatia grindului Caraorman este asemanatoare celei întîlnita pe grindul Letea. Astfel, în zona depresiunilor umede ale dunelor de nisip cresc perisorul de nisip (Elymus sabulosus), obsiga (Bromus tectorum), pirul (Agropyrum junceum), salcioara de nisip (Salix rosmarini flora) s.a. Vegetatia arborescenta este si ea asemanatoare, dar mai putin întinsa ca aceea de la Letea. Impresionant la Caraorman e nisipul care creeaza un aspect pronuntat de desert, cu atît mai mult cu cît nu rare sînt zilele cu un soare dogoritor, puternic. Temperatura de pe suprafata dunelor de nisip urca uneori la peste 60°C. Aceste nisipuri, aduse în trecutul îndepartat de valurile marii, sînt acum în perspectiva de a fi La Caraorman se întîlnesc multe broaste si serpi. E drept, broaste si serpi sînt si în alte colturi din delta, dar aici par mai numerosi. Multi cercetatori ai multor muzee din Europa vin pentru a-si completa colectiile cu exemplare de broaste si serpi de la Caraorman. La Caraorman se prevede a se construi o cabana turistica.Din satul Caraorman se poate merge :

a)pe uscat - la Litcov (o mica asezare pescareasca de pe canalul Perivolovca, canal ce leaga canalul Litcov si Su-lina de bratul Sf. Gheorghe), sau mergînd pe grindul Sirec, la Ivancea Mare (de pe bratul Sf. Gheorghe) ;

b)pe apa - urmînd canalul Litcov spre est, la lacurile Puiulet, Puiu s.a. sau la Litcov mergînd de-a lungul canalului Perivolovca ;

c)tot din Caraorman se poate merge, fie pe uscat, fie pe apa, la satul Crisan de pe canalul Sulina. În toate aceste drumuri este indicat sa fim însotiti de localnici.Urmînd în continuare drumul nostru pe canalul Litcov, ne reîntîlnim cu apele limpezi ale mai multor ghioluri, printre care si cele ale lacului Puiulet, precum si cu stuful de plaur. Intram de fapt în una din cele mai întinse zone de plaur din delta.În legatura cu plaurul întîlnit în aceasta zona este cazul sa aratam ca acesta nu este neaparat plutitor. Exista trei categorii de plaur : plutitor (cînd pluteste în permanenta), semicolmatat (cînd la ape mici, se lasa pe fundul baltii, redevenind plutitor cînd apele cresc) si colmatat (atunci cînd este „prins" de fundul baltii de unde nu se ridica niciodata, si este inundat la fiecare viitura).Plaurul are nu numai importanta economica (fiind cel mai bun stuf din punct de vedere calitativ), în ascunzisurile lui pasarile pot cuibari în liniste, deoarece ouale nu sînt supuse inundarii, cuiburile ridicîndu-se o data cu plaurul plutitor, în acelasi timp, aici îsi gaseste un adapost ferit de primejdie porcul mistret (Sus scrofa). Este cunoscut faptul ca acest animal are în România o arie de raspândire destul de vasta : ea cuprinde cele mai variate forme de relief - de la poalele muntilor Fagaras, pîna la Delta Dunarii, cu exceptia unor zone de ses, lipsite de paduri. Mistretul din delta are corpul mai lung, picioare mai înalte si capul mai prelung decît exemplarele din alte regiunii.Nu o data s-a vorbit despre mediul favorabil pe oare-1 prezinta stufariile deltei pentru pasari si animale, chiar si pentru acelea care initial nu au fost obisnuite sa traiasca aici. Este cazul, în afara porcului mistret, de unele animale ca : vulpea (Vulpes vulpes) s.a., pe care o relativa siguranta a vietii si hrana le-a determinat sa se adapteze la conditiile mediului specific deltei.Dupa ce trece de lacul Puiulet, itinerarul strabate lacul Puiu, pe lînga ghiolul Lumina, si apoi lacul Rosu si lacul Rosulet, foarte apropiate unul de celalalt. Sînt impresionante aici marea întindere a apelor, limpezimea lor, întinsele suprafete de plaur, linistea ce domneste si care este tulburata doar de prezenta pasarilor sau de zgomotul miotoarelor. Pe ghiolul Lumina putem întîlni o pasare plina de gratie - lebada. În delta se cunosc doua specii : lebada cucuiata sau muta (Cygnus olor), mai frecventa în aceasta zona, si lebada cîntatoare (Cygnus cygnus), venind în sudul deltei sau în nordul lacului Razelm ca oaspete de iarna. Denumirea de lebada cucuiata vine de la cucuiul carnos, aflat la baza craniului pasarii, iar cel de lebada cîntatoare, datorita strigatelor ce le scoate si care de departe par armonioase.Lacul Rosu constituie o importanta zona piscicola. Aici se afla o cherhana si o cabana pescareasca. Tot aici se va construi si o cabana turistica. In continuare, ne putem urma calatoria, navigînd prin gîrla Împutita spre Sulina. Prin gîrla Împutita sînt evacuate în Marea Neagra apele din zona cuprinsa între bratul Sulina si ghiolul Lumina si lacurile Porculet si Porcu.Tot prin gîrla împutita se poate iesi în canalul Sulina, navigînd pe canalul Busurca, care se racordeaza cu aceasta importanta artera de circulatie în dreptul Milei 2. Acum, cînd sîntem atît de aproape de mare, este bine sa stim ca nu numai uscatul înainteaza spre mare, cum este cazul în nordul Sulinei - la Musura. Aici, în dreptul lacurilor Rosu si Rosulet, se întîmpla un fenomen invers : marea schimba mereu linia tarmului. Specialistii apreciaza ca peste 50-60 de ani linia tarmului se va apropia mult de lacul valorificate.Rosulet, smulgînd în acelasi timp deltei suprafete întinse înspre sud, pîna aproape de varsarea bratului Sf. Gheorghe. Acest lucru se întîmpla din cauza unui curent circular provocat de înaintarea gurii Sulina, care spala tarmul marii la sud de Sulina, în zona lacului Rosulet.

    

In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului. Intâlnim patru tipuri de zavoaie : zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zavoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina. Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.

    Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice. Predomina Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatica din ghioluri, balti si japse ocupa 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersa sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variata. Predomina Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Padurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezinta nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.

Plaurul este o formatiune specifica stufariilor masive, plaurul este un strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitura de rizomi de stuf si de radcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si baltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite marimi care, împinse de vânt, se deplaseaza pe suprafata apei.

    Vegetatia plaurului difera de restul stufariilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvolta aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alaturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apa (Nephrodium thelypteris), cucuta de apa, troscotul, salcia pitica, precum si plantele agatatoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeaza coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur traiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

     Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatica europeana, întreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gasesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifica faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).

     Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrând primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.

     Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le putem întâlni în delta si care reprezinta 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibaresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin delta si ramânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primavara.
Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibarersc 81 specii si trec prin delta 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82% din avifauna acvatica europeana. Avifauna acvatica din Delta Dunarii este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adauga, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata de prezenta apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apa, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufarii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci, lopatari, tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogata continuate cu stufarii (ralide), specii de tarmuri marine (unele laride).
Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza, lastunul. O serie de specii acvatice se asociaza în timpul cuibaritului formând colonii care sunt aglomerari de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numar mare de pasari în apararea cuiburilor cu oua sau pui. Coloniile de cuibarit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zavoaielor de salcie sau în stufarii, zgomotul infernal, atmosfera specifica altor ere geologice, zborul sagetator al miilor de pasari care îsi hranesc puii, transforma coloniile de pasari într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricarui iubitoar al naturii.

     In Delta Dunarii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopatari, tiganusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrala Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixta*. Aici se asociaza mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pana la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.


     Dupa aceasta trecere in vedere a istoriei Sulinei a faunei si florei deltei revenim in timpurile noastre unde adevaratele atractii ale Sulinei raman plajele sale, drumurile neasfaltate, marea curata si linistita, oamenii primitori si aerul boem, de tara, care te cucereste definitiv. Exista si cateva obiective turistice in Sulina cum ar fi vestitul Far construit in 1865, Cimitirul Maritim cu legendele sale, Turnul de Apa sau Palatul Comisiunii Europene a Dunarii construit aici in anul 1868. Sulina este un loc in care nu se ajunge cu masina, dar acest lucru nu i-a oprit pe miile de turisti sa revina in zona atrasi de frumusetile acestor locuri de ospitalitatea oamenilor, care sau orientat in ultimi ani pe cazare sulina. Turistii pot vizita delta dunarii si pot merge la una dintre cele mai spectaculoase plaje din Europa, considerata ultima plaja virgina a continentului. Plaja are 150 de metri la­time, nisipul este extrem de fin, fiind filtrat de Dunare, iar ma­rea nu este sarata, ca in partea de sud a li­toralului, ci are un gust dulceag. E lume putina si multa li­niste. Nu te deranjeaza muzica de la terase, nu exista vanzatori ambulanti, iar daca ceilalti turisti te de­ranjeaza, te poti refugia oricand fie mai la nord, spre Dunare, fie mai la sud, in directia Sfintu Gheorghe, pentru a ramane complet singur. Meniurile traditio­nale, cu peste de apa dulce, dar si de apa sarata, ar trebui sa intre­geasca motivele pentru care cineva ar trebui sa isi pe­treaca vacanta in Sulina.

In acest capat mirific de lume, uitat de agitatia marilor orase, va asteapta si Pensiunea Maxim pentru a va oferi un sejur perfect in Delta Dunarii unde veti descoperii frumusetile naturii.

© Copyright Casa Maxim 2008. Toate drepturile rezervate

Daca doriti sa vedeti cum va arata pagina de cazare a localitatii in scurt timp, vizitati: cazare sulina cazare delta turism delta pensiuni sulina pensiuni delta pescuit delta turism Delta Dunarii cazare ieftina cazare in sulina cazare in delta turism in delta pensiuni din sulina pensiuni din delta pescuit in delta pescuit in delta dunarii turism in Delta Dunarii cazare ieftina sulina cazare delta cazare delta dunarii pensiuni ieftine sulina pensiuni ieftine delta cazare in sulina cazare in delta turism in delta pensiuni in sulina pensiuni in delta pescuit in delta turism in Delta Dunarii cazare ieftina in Sulina cazare in sulina ieftina cazare in delta dunarii turism in delta dunarii pensiuni din sulina pensiuni din delta dunarii pescuit in delta dunarii plaja Sulinaturism in Danube Delta cazare sulina ieftina cazare in delta ieftina cazare in delta dunarii ieftina pensiuni ieftine sulina pensiuni ieftine delta