In
Sulina va puteti bucura atat de plaja si de mare precum si de excursile
in Delta Dunarii. Este un loc ideal pentru cei care doresc sa se bucure
de placerile verii si de frumusetile naturii. Frumusetea acestui loc
este dovedita de miile de turisti care revin in fiecare an aici pentru
cazare sulina. Datorita cererii cat mai mare de locuri de cazare au
aparut mai multe pensiuni Sulina.
Dintre toate regiunile
Romaniei, poate nici una nu atrage an dupa an atatia turisti ca
Dobrogea, si acest fapt nu este o intamplare. Numeroasele statiuni de
pe litoral, bogatia culturala a vestigiilor istorice datand inca din
Antichitate, peisajele minunate si fauna unica din Delta Dunarii sunt
tot atatea motive pentru a mentine treaz interesul turistilor, romani
si straini, pentru acest colt al tarii.
Istoria Deltei incepe cu peste
10.000 de ani in urma prin depunerea mai multor straturi de aluviuni
succesive, ce vor colmata golful maritim existent la varsarea Dunarii
in Marea Neagra. Aluviunile si nisipul marin dau nastere marilor
grinduri, insulelor Deltei, Letea si Caraorman. Datorita acestui
fenomen, se formeaza cele trei brate: Sf. Gheorghe (69,7 km), Sulina
(63,7 km) si Chilia (120 km). Intre aceste brate s-au format o multime
de legaturi naturale, canale si lacuri, care adapostesc o vegetatie si
o fauna mirifica. Suprafata totala a Deltei este 5800 km 2, cuprinzand
complexul lagunar Razelm - Sinoe. Delta Dunarii este cea mai
“tanara”regiune a tarii si totodata cea mai importanta zona umeda a
Europei Centrale, cu lacuri si canale pitoresti si intinse stufarisuri
cuprinse intre cele trei brate principale ale fluviului. Principala sa
atractie o constituie biodiversitatea remarcabila, cu peste 1100 specii
de plante, 325 specii de pasari si peste 110 specii de pesti, prezente
pe un teritoriu ce ocupa mai putin de 2% din suprafata Romaniei.
Sulina este unicul oras al
Deltei cu functie de port la Marea Neagra. Este o asezare veche,
mentionata inca din anul 950 e.n. de Constantin Porfirogenetul. In
secolul al X-lea, localitatea era amintita sub numele Selina. Toponimul
este forma veche a antroponimelor romanesti de azi, Sorin si Sorina,
legate de rasarit (cf. lat. Sol "Soare"), adica, dupa credintele celor
vechi, de (re)nasterea zilnica a maretului astru din Marea Neagra. Cu
aceste vechi traditii in mistica solara, Sulina este acum cel mai estic
oras al Romaniei si, deocamdata, cel mai estic punct al Uniunii
Europene.
Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, Sulina era un sat cu aproximativ
1000 de locuitori, in preajma caruia misunau piratii de pe Marea Neagra
si talharii din smarcurile Deltei. In acea vreme, printre tragediile
Europei s-a numarat si foametea abatuta asupra Regatului Unit al Marii
Britanii si Irlandei, ca urmare a unei secete cumplite si a invaziei
gandacilor de Colorado asupra cartofilor. Atunci, s-a pus problema
importului de cereale din Europa, inclusiv din Principatele Dunarene,
care aveau importante provizii de grane. Insa, in acel timp, Marea
Neagra era controlata de Imperiul Otoman si Imperiul Rus. O importanta
cale continentala pentru transportul unor mari cantitati de grane era
Dunarea. Asadar, Regatul Unit si toate celelalte puteri occidentale
erau interesate ca navigatia pe fluviu sa fie libera, ca si accesul la
Marea Neagra, iar apele sa fie indeajuns de adanci pentru trecerea
navelor cu pescaj mare. Asa au inceput si studiile pentru realizarea
acestor deziderate.
Dupa Razboiul Crimeii, Moldova si, in 1859, Principatele Unite, au
obtinut accesul la Marea Neagra, in sudul Basarabiei, prin judetele
Cahul, Bolgrad si Ismail, retrocedate de Imperiul Rus, evitand
teritoriul aflat inca sub ocupatia otomana. Deblocandu-se importante
fonduri banesti din partea marilor puteri occidentale, la 4 noiembrie
1856, mai intai la Galati, si-a lansat activitatea Comisia
Europeana a Dunarii (CED), care avea sa dureze 82 de ani. La
inceput, in acest organism international, puterile reprezentate erau:
Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia,
Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Principatul Moldovei avea pe atunci
doar un rol consultativ. Dupa Razboiul de Independenta si revenirea
Dobrogei la Tara-Mama, Regatul Romaniei a devenit membru cu drepturi
depline ale Comisiei.
In secolul al XIV-lea ea era
loc de popas pentru corabiile genoveze. Ca puncte de atracte sunt plaja
pe tarmul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case
vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre
Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele
Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe.
Cine nu a fost la Sulina trebuie sa ajunga. Pentru ca doar aici, unde
Dunarea se intalneste cu marea, nisipul are finetea prafului din
clepisdra, apusurile seamana cu explozii ceresti iar oamenii au mereu
un zambet larg pe buze. Sulina este unul dintre cele mai frumoase
locuri ale Romaniei. Este in acelasi timp si o destinatie mai putin
cunoscuta de majoritatea turistilor romani – dar preferata de cei
straini care alearga dupa natura, salbaticie, viata simpla si concedii
relaxante. In Sulina te simti ca si cum ai fi la capatul lumii. Aici nu
exista zumzetul uneori deranjant al traficului. Exista insa plaje largi
si generoase, apa curata, canale ascunse, mancare buna si ieftina,
liniste si o apropiere de divinitate.
Localitatea
a fost pentru prima data atestata documentar in secolul al X-lea dar
exista supozitii conforma carora acest oras dobogean ar avea o vechime
de peste 2000 de ani. Astazi, Sulina este al cincelea oras ca marime al
judetului Tulcea – cu o suprafata de 30 de kilometri patrati – dar unul
dintre primele din punct de vedere al atractivitatii turistice. In
perioada interbelica Sulina avea peste 30.000 de locuitori perioada in
care a atins apogeul dezvoltarii. Viitorul ar putea sa-i rezerve
Sulinei o surprinzatoare relansare economica ce ar putea sa-i readuca
in actualitate renumele de altadata, cauza nefiind de aceasta data
transportul si comertul naval, ci imensul potential turistic al zonei.
Lucru evidentiat inca de acum prin aparitia mai multor pensiuni sulina,
hoteluri care ofera ocazia mai multor turisti sa se bucure de pescuit
in delta si cazare delta.
Istoria nescrisa a
orasului are circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa
Sulina intre cele mai vechi asezari din
Romania. Putin mai sigur este ca aproape 1000 de ani
mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la
476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este
foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani
vechime. La capitolul "istorie scrisa", documentele ni-l prezinta
incepand cu perioada Bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui
Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa "De Administrando
Imperii" 950 e.n., il pomeneste cu numele de Solina sau
Selina . In anul 1318, orasul devenise port genovez. Un
document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca "flota turceasca se afla
la Soline", inaintea atacului impotriva Chiliei si Cetatii Albe. In
perioada razboaielor ruso - turce, sec. XVIII - XIX, Sulina era
cunoscuta ca o localitate cu numai 1000 - 1200 de locuitori. Conventia
ruso - austriaca incheiata la Sankt Petersburg (1840) este primul
document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca
port fluvio - maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.
In 1843 numarul vaselor
englezesti ce intrau pe Dunare prin Sulina era de numai 7, in 1849
numarul acestora crescand la 128. Prin Tratatul de la Paris, din 1856,
se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED),
for cu mandat european de neutralitate a zonei politice respective.
Comisia era compusa din reprezentantii Marii Britanii, Frantei,
Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei.
Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economica
rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si
razboi, conferit de CED.
In Sulina acelor timpuri se
dezvolta in mod natural, pentru prima oara, conceptul Europei Unite,
manifestat prin spirit de toleranta si convietuire multietnica. La
sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori,
recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268
turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45
italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi,
17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3
egipteni. In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70
mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina
electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe
o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru. Intre cele doua
razboaie mondiale, numarul populatiei orasului oscila intre 7.000 -
15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata
si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata
Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2
romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli
confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut
englez de marina. Credintele religioase se manifestau in cadrul a 4
biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una
armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica
catolica, una protestanta si 2 moschei. In oras functionau un numar de
9 reprezentante consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez,
german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, iar Belgia avea o
agentie consulara. Pentru toate acestea exista un club diplomatic. Cele
mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina:
Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L.
(Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino
(Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta),
Serviciul Maritim Roman. Documentele oficiale erau redactate in limbile
franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca.
Inceputul razboaielor conduc la desfiintarea CED in 1939,
pierderea neutralitatii ducand la retragerea reprezentantelor consulare
din oras. Sulina devine punct strategic militar, bombardat de aliati in
25 august 1944, moment in care peste 60 % din cladirile orasului au
fost distruse. Dupa razboi, intra sub influenta sovietica, care
incearca sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a
Comisiei Europene a Dunarii.
Multi dintre cei care au
deschis acum 150 de ani navigatia la gurile Dunarii au ramas pentru
totdeauna la Sulina. Erau angajati ai Comisiei Europene a Dunarii,
stransi de pe tot continentul sa amenajeze canalul de transport maritim
pe care se urca si azi pana la Galati si Braila. Numele lor sunt sapate
pe crucile din cimitirul orasului - probabil cel mai cosmopolit din
Romania.
Ca puncte de atracte sunt
plaja pe tarmul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira
case vechi,
farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre
Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele
Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe. Cu o populatie
de 5000 de persoane Sulina este in mod cert un orasel
extrem de linistit. Destinatie preferata pentru cei indragostiti de
frumusetea Deltei, Sulina reprezinta un important punct de plecare
catre Sfantul Gheorghe, Chilia sau bratele ascunse ale Deltei,
rezervatiile de pasari sau insulele mai putin cunoscute ale
ecosistemului. Lacul Rosu sau Lacul Raducu sunt doar doua “obiective”
usor accesibile turistilor veniti aici. Imprejurimile Sulinei abunda de
bogatii ale naturii – grinduri sau lacuri naturale, brate ascunde pline
de vegetatie, adevarate oaze de viata unde sute de specii de pasari isi
fac cuibul in fiecare primavara.
Eugeniu P. Botez, cu
pseudonimul Jean Bart, se naste la 28 noiembrie
1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul capitanului Panait
Botez- înflacarat unionist- si al Smarandei. Cursul primar si-l începe
în 1882, la scoala din Pacurari, unde îl are ca dascal pe Ion Creanga.
Pseudonimul de Jean Bart si l-a luat dupa numele celebrului marinar
Jean Bart, care a trait între 21 octombrie 1650 si 27 aprilie 1702.
Scriitorul va iscali de aici înainte (1901) volumele cu acest
pseudonim, la care va adauga, între paranteze, adevaratul sau nume:
Eugeniu P. Botez. Drumul creatiei lui Jean Bart este de la articolul de
ziar si reportaj, la schita si la nuvela de larga respiratie,
încheindu-se cu romanul
Europolis, care
se tipareste în 1933, fiind prefatat de George Calinescu. Iar la 12
mai, tot în acel an (1933) se stinge din viata.
Europolis
, titlul romanului, care a provocat o inutila discutie
de polemica literara, este cum nu se poate mai adecvat. Este o mica
ironie si o plastica notiune pentru tot aliajul si mozaicul porturilor,
în special al porturilor noastre. Actiunea romanului
Europolis
se petrece la gurile Dunarii ,,
la Sulina,
acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde apa si numele în mare ”,
cum spune citatul de pe coperta volumului. Toata aceasta lume
cosmopolita, facuta din functionari si naufragiati ai vietii,
aventurieri si cautatori de noroc, porniti în voia soartei pe liniile
indescifrabile ale destinului, au gasit în Jean Bart un profund si
pasionat cunoscator. Tot acel oras instalat peste o asezare de pirati
ai Marii Negre, cu stigmatele si misiunea lui, aici pe linia de
intersectie a Europei orientale si-a gasit în pana scriitorului o
valoroasa realizare. Afabulatia este simpla si clara, fara afectiuni
dramatice si fara eforturi de limbaj, curge în mod firesc ca toata
literatura de elita pe care a facut-o scriitorul pâna acum. În cadrul
acesta pitoresc pe care-l abordeaza scriitorul cu atâta facilitate si
prestigiu, se desfasoara tragedia unei familii de greci întâlnita în
aceasta rascruce a pamântului. La Sulina ,,
acolo unde
batrânul Danubiu îsi pierde si apa si numele în mare ” si
unde Comisia Europeana a Dunarii, aduce o nota grava, internationala,
colonia elena este framântata de un mare eveniment: Stamati Marulis,
patronul cafenelei din fata debarcaderului, primise o scrisoare de la
un frate al sau ,Nicola, îmbarcat pe vremuri ca marinar pe un vapor
francez, si disparut. Se afla acum în America, în Guyana, si fiindca îi
murise nevasta si avea numai o fata, avea de gând sa-si vânda totul si
sa se întoarca, spre a-si sfârsi zilele lânga rudele sale, dupa
patruzeci de ani lipsa. Aceasta stire împarte familia în doua tabere,
fiecare disputându-si pe American, si trezeste în toti speranta mare de
propasire a portului si comertului, deoarece un întors din America nu
putea fi decât milionar. Stamati face pregatiri mari de primire si
bancile îi deschid credit larg în vederea colaborarii cu marele
capitalist. Americanul soseste simplu si cu bagaje putine, aducând cu
sine pe Evantia, fata nascuta din convietuirea cu o indigena de
culoare, precum si o maimuta. E primit cu mare alai si amândoi sunt
înconjurati de cele mai mari atentii, fiind acceptati chiar în cercul
protocolar si închis al Comisiunii Europene a Dunarii. În curând
Evantia face cunostinta cu ofiterul de marina Neagu, de care se
îndragosteste. Îi iese însa în cale un alt ofiter, tip de Don Juan,
poreclit de aceea si ,,
Marchizul de Priola ” ,
un anume Deliu, fost amant al Penelopei, sotia lui Stamati Marulis,
frumusete bizantina pe vremuri si neconsolata înca de a-si irosi viata
în acest port monoton alaturi de un barbat batrân si ursuz. Deliu,
seduce pe Evantia, în urma unei prinsori, Neagu pleaca atins în suflet,
iar Evantia, nefericita si persecutata de Penelope din gelozie, se
îmbolnaveste. La rândul lui Deliu, vrând sa scape de Penelope,
simuleaza o calatorie îndepartata ceea ce provoaca sinuciderea
Penelopei. Exasperati ca americanul nu scoate nici un ban, compatriotii
încep sa se informeze. ,,
Înteleptul Logaridis ”
descopera ca Nicola fusese deportat în Guyana pentru o crima savârsita
pe vapor, ca statuse acolo multa vreme în închisoare si apoi liber, în
calitate de concesionar în colonia agricola, ca luase o indigena chiar
dintre condamnate si-si crescuse fata sub îngrijirea calugaritelor
misionare. Era sarac. Dupa ce vânduse tot, venise în Europa. Banii îi
cheltuise cu drumul si acum nu mai avea nimic. De acum încolo începe
tragedia lui Nicola si a Evantiei. Toata lumea începe sa-I ocoleasca si
sa-I persecute. Autoritatile încearca expulzarea lor. Hamalii din port
nu vor sa primeasca printre ei la lucru pe batrân, amenintând cu greva.
Izgonit, înfometat, Americanul intra într-o afacere de contrabanda, e
împuscat si în curând moare. Ramasa pe drumuri, Evantia, devine stea de
cabaret, rezistând
,,la vitiu ” si protejata de
un batrân aspru, Jak- ,,tapeurul”, pâna ce se îmbolnaveste de
tuberculoza, si moare dupa ce daduse nastere unui copil.
Europolis
– este, printr-o metafora fericita denumirea orasului
cosmopolit Sulina. Nu e un secret pentru nimeni ca românul nu îsi
cunoaste tara. Asadar, suntem în situatia de a descoperi, multumita lui
Jean Bart, exoticul în limitele hotarelor nationale: ,,
Viata
acestui mic port cosmopolit e originala si interesanta. Are un farmec
si un pitoresc deosebit. Este unicul loc în tara unde gasesti adevarata
viata de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât orase.
Sulina este numai port, nu are oras. Toata populatia se hraneste din
viata portului. Dealtfel nici nu are nimic comun cu restul tarii. Aici
e o viata de colonii. Comertul levantin atrage aventurieri din toate
semintiile, cari se perinda pe aici ca sa pescuiasca în apa tulbure a
Dunarii. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile si toate
limbile. Mica lume a acestei institutii- Europa în miniatura- cu
decoruri, culise si protocol, are o viata aparte. Este un cerc închis,
impermeabil, etans.” Se întelege de aici perfect cu câta
simpatie vechiul marinar si-a fixat ca teatru al actiunii portul,
unicul port românesc- Sulina, si cu ce privire experta a examinat
varietatea materialului omenesc. Eroii sai principali sunt luati din
colonia greceasca, pare-se cea mai densa insula de populatie straina a
portului. Actiunea e declansata cu deosebita abilitate prin motorul
unui eveniment senzational. Nicola Marulis, dupa patruzeci de ani de
absenta, îsi anunta sosirea apropiata din America, fratelui sau,
Stamati. Dupa cum spune undeva , în carte,Jean Bart ,,
grecul
se naste marinar, si în afara de orice meserie el e capitan de… vapor,
caic sau barca.”În roman este prezentata o societate
pestrita, miscatoare, agitata de interese si pasiuni, e adunata în
filele acestui roman dens.
Europolis –ul
este o monografie romantata a Sulinei, un manual de etnografie vie,
care îmbogateste deopotriva literatura si disciplinele exacte.
Europolis
– e mica Sulina româneasca, orasel pe tarmul marii si
mare port la Dunare, sediu al Comisiei Dunarene, locuinta a tuturor
gintilor europene, ceea ce face pe Jean Bart, unicul si pretuitul
nostru scriitor-marinar sa-I dea acest nume de importanta alura. Putea
la fel de bine sa-l numeasca- Metopolis, Cosmopolis sau Planetopolis.
Dar daca teribilul
Europolis , nu-I
decât o biata urbe româneasca, nici macar resedinta de judet, cu
perceptie si cu judecatorie, cu oameni nevoiasi si cu cancanuri, cu
cafenele si cu greci, în schimb ritmul de accelerata si nepotolita
viata, pe care I-l împrumuta autorul, îi preschimba într-adevar porecla
în renume.
Astfel, în
Europolis
palpita suflete cu nazuintele atintite spre celalalt
capat al oceanelor, se agita oameni cu gândul, cu trecutul, cu
nadejdile la Pera sau la Pireu, pe sânul nordic al Africii sau tocmai
în Guyana Franceza. În raport cu viata bastinasilor statornici sau
celor cu gând de ramânere, aceasta curgere suprapusa de fluviu omenesc,
pare si mai framântata si mai dureroasa în zadarnica ei zbatere.
Exotismul din
Europolis este numai un
exotism de mediu, fatal porturilor active, care au toate o înfatisare
cosmopolita. În roman simtim orgoliul colectiv al coloniei grecesti, în
apriga concurenta cu autohtonii si evreii capitalisti, cu umoristicile
conflicte din sânul ei, datorite aceleiasi îngâmfari atavice si
pasiunilor politice; simtim viata activa plina de farmec si de
peripetii a portului, dupa cum intuim destinul marinarului nestatornic
din profesie, în vesnica lupta cu elementele naturii si cu omul. Prin
acest larg fundal se desfasoara actiunea principala din
Europolis,
consolidând romanul printr-o bogata ambianta, care da si
savoarea esentiala a naratiunii. Prin drama amoroasa a grecoaicei
Penelopa si a poeticei negrese Evantia,
Europolis este
si o contributie interesanta a romanului nostru provincial. Inaugurat
de samanatorism, romanul provincial s-a rasfatat pe unica tema a
dezadaptatului. Impresia de ratare, în mediul meschin care ucide
pasiunile puternice si declansaza pe cei slabi înarmati, se degaja din
simpla înlantuire a faptelor. Maritata de nevoie cu pilotul Stamati
Marulis, dupa ce gustase din fructul ispititor al vietii celor avuti,
Penelopa devine, în mod fatal, victima unui nostalgic bovarism.
Diferenta de vârsta si prozaismul lui Marulis precipita evadarea din
lanturile casniciei, aruncând-o în bratele unui cuceritor de profesie,
capitanul Angelo Deliu. Surprinsi de Stamati, acesta se retrage din
viata de marinar, deschizând o cafenea în port. Dar pasiunea Penelopei
nu atipeste; hranita si de iluzia eventualei bogatii a lui Nicola,
fratele lui Stamati, care se întoarce din America la Sulina, speranta
într-o totala schimbare a existentei e însa progresiv risipita.
Americanul n-are nici un ban, iar Deliu s-a plictisit de pasiunea ei
romantioasa, îndreptându-si ochiul de prada asupra Evantiei, aparitie
de o tulburatoare gratie exotica. Stamati se ruineaza prin datorii
facute în speranta bogatiei presupuse a lui Nicola, iar Penelopa,
dezamagita de Deliu, se îneaca. Acelasi destin tragic o urmareste si pe
Evantia, fiica americanului.Fictiunea se impune cititorului, intens si
uneori fascinant, caci acesta simte la orice pagina ca un om care a
cutreierat mari si oceane, venind în contact cu o fauna umana variata
si diversa, a dat la lumina aici rodul copt si sinteza unei experiente
personale din cele mai vaste. O dovada a sinceritatii si probitatii lui
de artist e faptul ca Jean Bart a localizat actiunea plina de miscare
si patetic a romanului în micul port de la gurile Dunarii, unde, în
calitate de comisar maritim, si-a petrecut anii maturitatii, si a carui
viata o cunostea ca nimeni altul sub toate aspectele ei. În acest
centru curios si unic, el ne înfatisaza un numar impunator de
personaje, fiecare din ele cu fizionimia lui distincta, fiinte ce se
agita, iubesc sau urasc, animate de pasiuni intense si violente, care
mâna pe unii la sacrificiu, pe altii la actiuni ilicite, având uneori
ca epilog sinuciderea sau moartea. Eroii principali, lucru firesc
acolo, unde colonia elena alcatuieste elementul etnic dominant, sunt
greci levantini, copii ai soarelui sudic, pe care imaginatia aprinsa îi
predispune la iluzie, iar sângele clocotitor la gesturi si manifestari
iuti, subite, rizibile, de obicei, dar fatale si funeste, prin urmarile
lor, câteodata. Romanul lui Jean Bart este plin de regasiri pentru
orice cititor. Chiar daca ai trait toata viata la sute de kilometri
departare de gurile Dunarii- locul în care se desfasoara actiunea din
Europolis-
recunosti în carte peisaje si oameni pe care parca I-ai
mai întâlnit undeva si totusi nu I-ai vazut niciodata. Nu este la
mijloc numai binecunoscuta proprietate de regasire, atât de
caracteristica imaginii tipice. Este si altceva: nostalgia marilor ce
ne-a încântat copilaria, pitorescul atât de cunoscut al oraselor
portuare cu taverne, marinari cheflii, cu cafenele în care esueaza, la
nelipsita partida de table, vechi marinari, batrâni lupi de mare ce-au
colindat toate oceanele, fiecare cu câte-un sac plin de povestile
extraordinare ale calatoriilor. Prin alte fire, romanul lui Jean Bart
ne leaga de un însemnat capitol al literaturii noastre, literatura
orasului de provincie.Sulina se afla asezata tocmai la gurile Dunarii.
Pe aici comunica Europa centrala cu Mediterana si Orientul, cu
celelalte oceane si continente. Un mic oras de provincie cu portile
deschise spre lumea întreaga. La Sulina, în fata ochilor este marea
întinsa si deschisa peste imensitatea careia Constantinopolul, Cairo,
Marsilia, Insulele Azore, Indonezia, Insulele Haway sunt apropiate de
caile de apa. E vorba de Sulina, pe vremea cand era porto-franco, pe
vremea când era româneasca numai cu numele, fiindca în realitate acolo
dicta fosta Comisiune Europeana a Dunarii în forma ei acut
imperialista. Într-o precisa încadrare de atmosfera locala, cu
nenumaratele figuri episodice de capitani de corabii, de hamali, de
ofiteri români, de femei de moravuri usoare si marinari cheflii, de
misiti si bogatasi de origine suspecta, de notabilitati provinciale, la
care se adauga toata drojdia unui oras cu populatie internationala.
Delta Dunarii un adevarat paradis
al faunei si florei
In Delta Dunarii predomina
vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata
totala. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu
salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6%
din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine.
Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus
marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zavoaiele sunt paduri de
salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt
periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt
specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului.
Intâlnim patru tipuri de zavoaie : zavoaiele care cresc pe grindurile
fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt
formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai
înalte cresc zavoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus
canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie
foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la
care se adauga speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul
american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zavoi mai rar este
arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile
fluviatile din delta marina. Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa
este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe
câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturile.Sunt specifice speciile
Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.
Vegetatia pajistilor mesofile de grind
se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe
grindurile fluviale supuse inundarii periodice. Predomina Glyceria
maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatica din ghioluri, balti si
japse ocupa 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersa sunt
specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum,
Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai
variata. Predomina Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza,
Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans.
Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura
(Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus
lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor
marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1%
din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima,
Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Padurile de câmpurile
marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local
hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat
(Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus
tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca
graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezinta nmai 0,8% din totalul
suprafetei Deltei Dunarii.
Plaurul este o formatiune specifica stufariilor masive, plaurul este un
strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitura de rizomi de stuf si de
radcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si
sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si
baltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite marimi care,
împinse de vânt, se deplaseaza pe suprafata apei.
Vegetatia plaurului difera de restul
stufariilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvolta aici în cele mai
bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alaturi de stuf întâlnim
rogozul, menta, feriga de apa (Nephrodium thelypteris), cucuta de apa,
troscotul, salcia pitica, precum si plantele agatatoare Calystegia
sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeaza coloniile de pelicani
comun si cret. Tot pe plaur traiesc porcul mistret, câinele enot,
bizamul, lutra, nurca, vulpea.
Delta Dunarii este un
adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatica
europeana, întreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de
moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gasesc refugiul mamifere
rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris.
Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifica faunei deltei.
Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de
anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).
Pestii sunt prezenti
prin 65 specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrând
primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si
scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si
economic. Pasarile sunt cele
care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul secolului
ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le
putem întâlni în delta si care reprezinta 81% din avifauna României.
Dintre acestea cuibaresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin
delta si ramânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primavara.
Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibarersc 81 specii si
trec prin delta 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82%
din avifauna acvatica europeana. Avifauna acvatica din Delta Dunarii
este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul
acvatic, la care se adauga, speciile accesorii si speciile cosmopolite.
Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata
de prezenta apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale
: specii strâns legate de apa, strict stenotope (cufundari, corcodei,
furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufarii
(toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci,
lopatari, tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu
vegetatie bogata continuate cu stufarii (ralide), specii de tarmuri
marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rate, gâste,
pescarusi, apar frecvent în
diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza
secundar în avifauna acvatica, devenind din ce în ce mai numeroase pe
masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt populate de
silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în
timpul cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe
câmpurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice
avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru,
pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia bruna,
acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a
fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In
pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potârnichea, prepelita,
cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei,
pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa,
rândunica, barza, lastunul. O serie de specii acvatice se asociaza în
timpul cuibaritului formând colonii care sunt aglomerari de cuiburi pe
spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria
suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele
oferite de prezenta unui numar mare de pasari în apararea cuiburilor cu
oua sau pui. Coloniile de cuibarit au reprezentat dintodeauna atractia
deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zavoaielor de salcie
sau în stufarii, zgomotul infernal, atmosfera specifica altor ere
geologice, zborul sagetator al miilor de pasari care îsi hranesc puii,
transforma coloniile de pasari într-un rai nu numai al ornitologilor,
dar si al oricarui iubitoar al naturii.
In Delta Dunarii sunt
mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopatari, tiganusi si
cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si
ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu
regim de protectie integrala Rosca-Buhaiova este cea mai mare din
Europa si este un exemplu de colonie mixta. Aici se asociaza mai multe
mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pana la sute de perechi de
pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de
Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai
specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din
Tulcea.
Dupa aceasta trecere
in vedere a istoriei Sulinei a faunei si florei deltei revenim in
timpurile noastre unde adevaratele atractii ale Sulinei raman plajele
sale, drumurile neasfaltate, marea curata si linistita, oamenii
primitori si aerul boem, de tara, care te cucereste definitiv. Exista
si cateva obiective turistice in Sulina cum ar fi vestitul Far
construit in 1865, Cimitirul Maritim cu legendele sale, Turnul de Apa
sau Palatul Comisiunii Europene a Dunarii construit aici in anul 1868.
Sulina este un loc in care nu se ajunge cu masina, dar acest lucru nu
i-a oprit pe miile de turisti sa revina in zona atrasi de frumusetile
acestor locuri de ospitalitatea oamenilor, care sau orientat in ultimi
ani pe cazare sulina. Turistii pot vizita delta dunarii si pot
merge la una dintre cele mai spectaculoase plaje din Europa,
considerata ultima plaja virgina a continentului. Plaja are 150 de
metri latime, nisipul este extrem de fin, fiind filtrat de Dunare, iar
marea nu este sarata, ca in partea de sud a litoralului, ci are un
gust dulceag. E lume putina si multa liniste. Nu te deranjeaza muzica
de la terase, nu exista vanzatori ambulanti, iar daca ceilalti turisti
te deranjeaza, te poti refugia oricand fie mai la nord, spre Dunare,
fie mai la sud, in directia Sfintu Gheorghe, pentru a ramane complet
singur. Meniurile traditionale, cu peste de apa dulce, dar si de apa
sarata, ar trebui sa intregeasca motivele pentru care cineva ar trebui
sa isi petreaca vacanta in Sulina.
In acest capat mirific de lume, uitat de agitatia marilor orase, va
asteapta si Pensiunea Maxim pentru a va oferi un sejur perfect in Delta
Dunarii unde veti descoperii frumusetile naturii.
© Copyright Casa Maxim. Toate drepturile rezervate
Daca doriti sa vedeti cum va arata pagina de cazare a localitatii in
scurt timp, vizitati:
cazare sulina
turism delta
pensiuni sulina
pensiuni delta
pescuit delta
turism Delta Dunarii
cazare ieftina
cazare in sulina
cazare in delta
turism in delta
pensiuni din sulina
pensiuni din delta
pescuit in delta
pescuit in delta dunarii
turism in Delta Dunarii
cazare ieftina sulina
cazare delta
cazare delta dunarii
cazare in sulina ieftina
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.