Cazare in Delta Dunarii
Sulina

Sulina/Tulcea/DanubeDelta/Romania/Europe  

 

 

     Oferim cazare Delta Dunarii, cazare Sulina incepand de la 30 ron/persoana. Va puteti bucura de plaja la mare, plimbari in Delta Dunarii, pescuit in Delta Dunarii in acelasi loc Sulina. La cerere va putem oferi plimbare cu barca prin Delta Dunarii.

 

 

Cazare Sulina

 

   In Sulina va puteti bucura atat de plaja si de mare precum si de excursile in Delta Dunarii. Este un loc ideal pentru cei care doresc sa se bucure de placerile verii si de frumusetile naturii. Frumusetea acestui loc este dovedita de miile de turisti care revin in fiecare an aici pentru cazare sulina. Datorita cererii cat mai mare de locuri de cazare au aparut mai multe pensiuni Sulina.
     Dintre toate regiunile Romaniei, poate nici una nu atrage an dupa an atatia turisti ca Dobrogea, si acest fapt nu este o intamplare. Numeroasele statiuni de pe litoral, bogatia culturala a vestigiilor istorice datand inca din Antichitate, peisajele minunate si fauna unica din Delta Dunarii sunt tot atatea motive pentru a mentine treaz interesul turistilor, romani si straini, pentru acest colt al tarii.
     Istoria Deltei incepe cu peste 10.000 de ani in urma prin depunerea mai multor straturi de aluviuni succesive, ce vor colmata golful maritim existent la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Aluviunile si nisipul marin dau nastere marilor grinduri, insulelor Deltei, Letea si Caraorman. Datorita acestui fenomen, se formeaza cele trei brate: Sf. Gheorghe (69,7 km), Sulina (63,7 km) si Chilia (120 km). Intre aceste brate s-au format o multime de legaturi naturale, canale si lacuri, care adapostesc o vegetatie si o fauna mirifica. Suprafata totala a Deltei este 5800 km 2, cuprinzand complexul lagunar Razelm - Sinoe. Delta Dunarii este cea mai “tanara”regiune a tarii si totodata cea mai importanta zona umeda a Europei Centrale, cu lacuri si canale pitoresti si intinse stufarisuri cuprinse intre cele trei brate principale ale fluviului. Principala sa atractie o constituie biodiversitatea remarcabila, cu peste 1100 specii de plante, 325 specii de pasari si peste 110 specii de pesti, prezente pe un teritoriu ce ocupa mai putin de 2% din suprafata Romaniei.
     Sulina este unicul oras al Deltei cu functie de port la Marea Neagra. Este o asezare veche, mentionata inca din anul 950 e.n. de Constantin Porfirogenetul. In secolul al X-lea, localitatea era amintita sub numele Selina. Toponimul este forma veche a antroponimelor romanesti de azi, Sorin si Sorina, legate de rasarit (cf. lat. Sol "Soare"), adica, dupa credintele celor vechi, de (re)nasterea zilnica a maretului astru din Marea Neagra. Cu aceste vechi traditii in mistica solara, Sulina este acum cel mai estic oras al Romaniei si, deocamdata, cel mai estic punct al Uniunii Europene.
Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, Sulina era un sat cu aproximativ 1000 de locuitori, in preajma caruia misunau piratii de pe Marea Neagra si talharii din smarcurile Deltei. In acea vreme, printre tragediile Europei s-a numarat si foametea abatuta asupra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, ca urmare a unei secete cumplite si a invaziei gandacilor de Colorado asupra cartofilor. Atunci, s-a pus problema importului de cereale din Europa, inclusiv din Principatele Dunarene, care aveau importante provizii de grane. Insa, in acel timp, Marea Neagra era controlata de Imperiul Otoman si Imperiul Rus. O importanta cale continentala pentru transportul unor mari cantitati de grane era Dunarea. Asadar, Regatul Unit si toate celelalte puteri occidentale erau interesate ca navigatia pe fluviu sa fie libera, ca si accesul la Marea Neagra, iar apele sa fie indeajuns de adanci pentru trecerea navelor cu pescaj mare. Asa au inceput si studiile pentru realizarea acestor deziderate.
Dupa Razboiul Crimeii, Moldova si, in 1859, Principatele Unite, au obtinut accesul la Marea Neagra, in sudul Basarabiei, prin judetele Cahul, Bolgrad si Ismail, retrocedate de Imperiul Rus, evitand teritoriul aflat inca sub ocupatia otomana. Deblocandu-se importante fonduri banesti din partea marilor puteri occidentale, la 4 noiembrie 1856, mai intai la Galati, si-a lansat activitatea Comisia Europeana a Dunarii (CED), care avea sa dureze 82 de ani. La inceput, in acest organism international, puterile reprezentate erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Principatul Moldovei avea pe atunci doar un rol consultativ. Dupa Razboiul de Independenta si revenirea Dobrogei la Tara-Mama, Regatul Romaniei a devenit membru cu drepturi depline ale Comisiei.
     In secolul al XIV-lea ea era loc de popas pentru corabiile genoveze. Ca puncte de atracte sunt plaja pe tarmul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe.

De ce Sulina ?

     Cine nu a fost la Sulina trebuie sa ajunga. Pentru ca doar aici, unde Dunarea se intalneste cu marea, nisipul are finetea prafului din clepisdra, apusurile seamana cu explozii ceresti iar oamenii au mereu un zambet larg pe buze. Sulina este unul dintre cele mai frumoase locuri ale Romaniei. Este in acelasi timp si o destinatie mai putin cunoscuta de majoritatea turistilor romani – dar preferata de cei straini care alearga dupa natura, salbaticie, viata simpla si concedii relaxante. In Sulina te simti ca si cum ai fi la capatul lumii. Aici nu exista zumzetul uneori deranjant al traficului. Exista insa plaje largi si generoase, apa curata, canale ascunse, mancare buna si ieftina, liniste si o apropiere de divinitate.
 
 
     Localitatea a fost pentru prima data atestata documentar in secolul al X-lea dar exista supozitii conforma carora acest oras dobogean ar avea o vechime de peste 2000 de ani. Astazi, Sulina este al cincelea oras ca marime al judetului Tulcea – cu o suprafata de 30 de kilometri patrati – dar unul dintre primele din punct de vedere al atractivitatii turistice. In perioada interbelica Sulina avea peste 30.000 de locuitori perioada in care a atins apogeul dezvoltarii. Viitorul ar putea sa-i rezerve Sulinei o surprinzatoare relansare economica ce ar putea sa-i readuca in actualitate renumele de altadata, cauza nefiind de aceasta data transportul si comertul naval, ci imensul potential turistic al zonei. Lucru evidentiat inca de acum prin aparitia mai multor pensiuni sulina, hoteluri care ofera ocazia mai multor turisti sa se bucure de pescuit in delta si cazare delta.
     Istoria nescrisa a orasului are circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa Sulina intre cele mai vechi asezari din Romania. Putin mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani vechime. La capitolul "istorie scrisa", documentele ni-l prezinta incepand cu perioada Bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa "De Administrando Imperii" 950 e.n., il pomeneste cu numele de Solina sau Selina . In anul 1318, orasul devenise port genovez. Un document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca "flota turceasca se afla la Soline", inaintea atacului impotriva Chiliei si Cetatii Albe. In perioada razboaielor ruso - turce, sec. XVIII - XIX, Sulina era cunoscuta ca o localitate cu numai 1000 - 1200 de locuitori. Conventia ruso - austriaca incheiata la Sankt Petersburg (1840) este primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio - maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.

     In 1843 numarul vaselor englezesti ce intrau pe Dunare prin Sulina era de numai 7, in 1849 numarul acestora crescand la 128. Prin Tratatul de la Paris, din 1856, se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralitate a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentantii Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei. Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economica rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de CED.
     In Sulina acelor timpuri se dezvolta in mod natural, pentru prima oara, conceptul Europei Unite, manifestat prin spirit de toleranta si convietuire multietnica. La sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori, recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70 mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru. Intre cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei orasului oscila intre 7.000 - 15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2 romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina. Credintele religioase se manifestau in cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei. In oras functionau un numar de 9 reprezentante consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, iar Belgia avea o agentie consulara. Pentru toate acestea exista un club diplomatic. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta), Serviciul Maritim Roman. Documentele oficiale erau redactate in limbile franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca.
Inceputul razboaielor conduc la desfiintarea CED in 1939, pierderea neutralitatii ducand la retragerea reprezentantelor consulare din oras. Sulina devine punct strategic militar, bombardat de aliati in 25 august 1944, moment in care peste 60 % din cladirile orasului au fost distruse. Dupa razboi, intra sub influenta sovietica, care incearca sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a Comisiei Europene a Dunarii.  
     Multi dintre cei care au deschis acum 150 de ani navigatia la gurile Dunarii au ramas pentru totdeauna la Sulina. Erau angajati ai Comisiei Europene a Dunarii, stransi de pe tot continentul sa amenajeze canalul de transport maritim pe care se urca si azi pana la Galati si Braila. Numele lor sunt sapate pe crucile din cimitirul orasului - probabil cel mai cosmopolit din Romania.
    Ca puncte de atracte sunt plaja pe tarmul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-lvancea spre bratul Sf. Gheorghe. Cu o populatie de 5000 de persoane Sulina este in mod cert un orasel extrem de linistit. Destinatie preferata pentru cei indragostiti de frumusetea Deltei, Sulina reprezinta un important punct de plecare catre Sfantul Gheorghe, Chilia sau bratele ascunse ale Deltei, rezervatiile de pasari sau insulele mai putin cunoscute ale ecosistemului. Lacul Rosu sau Lacul Raducu sunt doar doua “obiective” usor accesibile turistilor veniti aici. Imprejurimile Sulinei abunda de bogatii ale naturii – grinduri sau lacuri naturale, brate ascunde pline de vegetatie, adevarate oaze de viata unde sute de specii de pasari isi fac cuibul in fiecare primavara.
 
Europolis-ul lui Jean Bart sau puzzel-ul etnic al Sulinei
 
Eugeniu P. Botez, cu pseudonimul Jean Bart, se naste la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul capitanului Panait Botez- înflacarat unionist- si al Smarandei. Cursul primar si-l începe în 1882, la scoala din Pacurari, unde îl are ca dascal pe Ion Creanga. Pseudonimul de Jean Bart si l-a luat dupa numele celebrului marinar Jean Bart, care a trait între 21 octombrie 1650 si 27 aprilie 1702. Scriitorul va iscali de aici înainte (1901) volumele cu acest pseudonim, la care va adauga, între paranteze, adevaratul sau nume: Eugeniu P. Botez. Drumul creatiei lui Jean Bart este de la articolul de ziar si reportaj, la schita si la nuvela de larga respiratie, încheindu-se cu romanul Europolis, care se tipareste în 1933, fiind prefatat de George Calinescu. Iar la 12 mai, tot în acel an (1933) se stinge din viata. Europolis , titlul romanului, care a provocat o inutila discutie de polemica literara, este cum nu se poate mai adecvat. Este o mica ironie si o plastica notiune pentru tot aliajul si mozaicul porturilor, în special al porturilor noastre. Actiunea romanului Europolis se petrece la gurile Dunarii ,, la Sulina, acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde apa si numele în mare ”, cum spune citatul de pe coperta volumului. Toata aceasta lume cosmopolita, facuta din functionari si naufragiati ai vietii, aventurieri si cautatori de noroc, porniti în voia soartei pe liniile indescifrabile ale destinului, au gasit în Jean Bart un profund si pasionat cunoscator. Tot acel oras instalat peste o asezare de pirati ai Marii Negre, cu stigmatele si misiunea lui, aici pe linia de intersectie a Europei orientale si-a gasit în pana scriitorului o valoroasa realizare. Afabulatia este simpla si clara, fara afectiuni dramatice si fara eforturi de limbaj, curge în mod firesc ca toata literatura de elita pe care a facut-o scriitorul pâna acum. În cadrul acesta pitoresc pe care-l abordeaza scriitorul cu atâta facilitate si prestigiu, se desfasoara tragedia unei familii de greci întâlnita în aceasta rascruce a pamântului. La Sulina ,, acolo unde batrânul Danubiu îsi pierde si apa si numele în mare ” si unde Comisia Europeana a Dunarii, aduce o nota grava, internationala, colonia elena este framântata de un mare eveniment: Stamati Marulis, patronul cafenelei din fata debarcaderului, primise o scrisoare de la un frate al sau ,Nicola, îmbarcat pe vremuri ca marinar pe un vapor francez, si disparut. Se afla acum în America, în Guyana, si fiindca îi murise nevasta si avea numai o fata, avea de gând sa-si vânda totul si sa se întoarca, spre a-si sfârsi zilele lânga rudele sale, dupa patruzeci de ani lipsa. Aceasta stire împarte familia în doua tabere, fiecare disputându-si pe American, si trezeste în toti speranta mare de propasire a portului si comertului, deoarece un întors din America nu putea fi decât milionar. Stamati face pregatiri mari de primire si bancile îi deschid credit larg în vederea colaborarii cu marele capitalist. Americanul soseste simplu si cu bagaje putine, aducând cu sine pe Evantia, fata nascuta din convietuirea cu o indigena de culoare, precum si o maimuta. E primit cu mare alai si amândoi sunt înconjurati de cele mai mari atentii, fiind acceptati chiar în cercul protocolar si închis al Comisiunii Europene a Dunarii. În curând Evantia face cunostinta cu ofiterul de marina Neagu, de care se îndragosteste. Îi iese însa în cale un alt ofiter, tip de Don Juan, poreclit de aceea si ,, Marchizul de Priola ” , un anume Deliu, fost amant al Penelopei, sotia lui Stamati Marulis, frumusete bizantina pe vremuri si neconsolata înca de a-si irosi viata în acest port monoton alaturi de un barbat batrân si ursuz. Deliu, seduce pe Evantia, în urma unei prinsori, Neagu pleaca atins în suflet, iar Evantia, nefericita si persecutata de Penelope din gelozie, se îmbolnaveste. La rândul lui Deliu, vrând sa scape de Penelope, simuleaza o calatorie îndepartata ceea ce provoaca sinuciderea Penelopei. Exasperati ca americanul nu scoate nici un ban, compatriotii încep sa se informeze. ,, Înteleptul Logaridis ” descopera ca Nicola fusese deportat în Guyana pentru o crima savârsita pe vapor, ca statuse acolo multa vreme în închisoare si apoi liber, în calitate de concesionar în colonia agricola, ca luase o indigena chiar dintre condamnate si-si crescuse fata sub îngrijirea calugaritelor misionare. Era sarac. Dupa ce vânduse tot, venise în Europa. Banii îi cheltuise cu drumul si acum nu mai avea nimic. De acum încolo începe tragedia lui Nicola si a Evantiei. Toata lumea începe sa-I ocoleasca si sa-I persecute. Autoritatile încearca expulzarea lor. Hamalii din port nu vor sa primeasca printre ei la lucru pe batrân, amenintând cu greva. Izgonit, înfometat, Americanul intra într-o afacere de contrabanda, e împuscat si în curând moare. Ramasa pe drumuri, Evantia, devine stea de cabaret, rezistând ,,la vitiu ” si protejata de un batrân aspru, Jak- ,,tapeurul”, pâna ce se îmbolnaveste de tuberculoza, si moare dupa ce daduse nastere unui copil. Europolis – este, printr-o metafora fericita denumirea orasului cosmopolit Sulina. Nu e un secret pentru nimeni ca românul nu îsi cunoaste tara. Asadar, suntem în situatia de a descoperi, multumita lui Jean Bart, exoticul în limitele hotarelor nationale: ,, Viata acestui mic port cosmopolit e originala si interesanta. Are un farmec si un pitoresc deosebit. Este unicul loc în tara unde gasesti adevarata viata de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât orase. Sulina este numai port, nu are oras. Toata populatia se hraneste din viata portului. Dealtfel nici nu are nimic comun cu restul tarii. Aici e o viata de colonii. Comertul levantin atrage aventurieri din toate semintiile, cari se perinda pe aici ca sa pescuiasca în apa tulbure a Dunarii. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile si toate limbile. Mica lume a acestei institutii- Europa în miniatura- cu decoruri, culise si protocol, are o viata aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etans.” Se întelege de aici perfect cu câta simpatie vechiul marinar si-a fixat ca teatru al actiunii portul, unicul port românesc- Sulina, si cu ce privire experta a examinat varietatea materialului omenesc. Eroii sai principali sunt luati din colonia greceasca, pare-se cea mai densa insula de populatie straina a portului. Actiunea e declansata cu deosebita abilitate prin motorul unui eveniment senzational. Nicola Marulis, dupa patruzeci de ani de absenta, îsi anunta sosirea apropiata din America, fratelui sau, Stamati. Dupa cum spune undeva , în carte,Jean Bart ,, grecul se naste marinar, si în afara de orice meserie el e capitan de… vapor, caic sau barca.”În roman este prezentata o societate pestrita, miscatoare, agitata de interese si pasiuni, e adunata în filele acestui roman dens. Europolis –ul este o monografie romantata a Sulinei, un manual de etnografie vie, care îmbogateste deopotriva literatura si disciplinele exacte. Europolis – e mica Sulina româneasca, orasel pe tarmul marii si mare port la Dunare, sediu al Comisiei Dunarene, locuinta a tuturor gintilor europene, ceea ce face pe Jean Bart, unicul si pretuitul nostru scriitor-marinar sa-I dea acest nume de importanta alura. Putea la fel de bine sa-l numeasca- Metopolis, Cosmopolis sau Planetopolis. Dar daca teribilul Europolis , nu-I decât o biata urbe româneasca, nici macar resedinta de judet, cu perceptie si cu judecatorie, cu oameni nevoiasi si cu cancanuri, cu cafenele si cu greci, în schimb ritmul de accelerata si nepotolita viata, pe care I-l împrumuta autorul, îi preschimba într-adevar porecla în renume.
      Astfel, în Europolis palpita suflete cu nazuintele atintite spre celalalt capat al oceanelor, se agita oameni cu gândul, cu trecutul, cu nadejdile la Pera sau la Pireu, pe sânul nordic al Africii sau tocmai în Guyana Franceza. În raport cu viata bastinasilor statornici sau celor cu gând de ramânere, aceasta curgere suprapusa de fluviu omenesc, pare si mai framântata si mai dureroasa în zadarnica ei zbatere. Exotismul din Europolis este numai un exotism de mediu, fatal porturilor active, care au toate o înfatisare cosmopolita. În roman simtim orgoliul colectiv al coloniei grecesti, în apriga concurenta cu autohtonii si evreii capitalisti, cu umoristicile conflicte din sânul ei, datorite aceleiasi îngâmfari atavice si pasiunilor politice; simtim viata activa plina de farmec si de peripetii a portului, dupa cum intuim destinul marinarului nestatornic din profesie, în vesnica lupta cu elementele naturii si cu omul. Prin acest larg fundal se desfasoara actiunea principala din Europolis, consolidând romanul printr-o bogata ambianta, care da si savoarea esentiala a naratiunii. Prin drama amoroasa a grecoaicei Penelopa si a poeticei negrese Evantia, Europolis este si o contributie interesanta a romanului nostru provincial. Inaugurat de samanatorism, romanul provincial s-a rasfatat pe unica tema a dezadaptatului. Impresia de ratare, în mediul meschin care ucide pasiunile puternice si declansaza pe cei slabi înarmati, se degaja din simpla înlantuire a faptelor. Maritata de nevoie cu pilotul Stamati Marulis, dupa ce gustase din fructul ispititor al vietii celor avuti, Penelopa devine, în mod fatal, victima unui nostalgic bovarism. Diferenta de vârsta si prozaismul lui Marulis precipita evadarea din lanturile casniciei, aruncând-o în bratele unui cuceritor de profesie, capitanul Angelo Deliu. Surprinsi de Stamati, acesta se retrage din viata de marinar, deschizând o cafenea în port. Dar pasiunea Penelopei nu atipeste; hranita si de iluzia eventualei bogatii a lui Nicola, fratele lui Stamati, care se întoarce din America la Sulina, speranta într-o totala schimbare a existentei e însa progresiv risipita. Americanul n-are nici un ban, iar Deliu s-a plictisit de pasiunea ei romantioasa, îndreptându-si ochiul de prada asupra Evantiei, aparitie de o tulburatoare gratie exotica. Stamati se ruineaza prin datorii facute în speranta bogatiei presupuse a lui Nicola, iar Penelopa, dezamagita de Deliu, se îneaca. Acelasi destin tragic o urmareste si pe Evantia, fiica americanului.Fictiunea se impune cititorului, intens si uneori fascinant, caci acesta simte la orice pagina ca un om care a cutreierat mari si oceane, venind în contact cu o fauna umana variata si diversa, a dat la lumina aici rodul copt si sinteza unei experiente personale din cele mai vaste. O dovada a sinceritatii si probitatii lui de artist e faptul ca Jean Bart a localizat actiunea plina de miscare si patetic a romanului în micul port de la gurile Dunarii, unde, în calitate de comisar maritim, si-a petrecut anii maturitatii, si a carui viata o cunostea ca nimeni altul sub toate aspectele ei. În acest centru curios si unic, el ne înfatisaza un numar impunator de personaje, fiecare din ele cu fizionimia lui distincta, fiinte ce se agita, iubesc sau urasc, animate de pasiuni intense si violente, care mâna pe unii la sacrificiu, pe altii la actiuni ilicite, având uneori ca epilog sinuciderea sau moartea. Eroii principali, lucru firesc acolo, unde colonia elena alcatuieste elementul etnic dominant, sunt greci levantini, copii ai soarelui sudic, pe care imaginatia aprinsa îi predispune la iluzie, iar sângele clocotitor la gesturi si manifestari iuti, subite, rizibile, de obicei, dar fatale si funeste, prin urmarile lor, câteodata. Romanul lui Jean Bart este plin de regasiri pentru orice cititor. Chiar daca ai trait toata viata la sute de kilometri departare de gurile Dunarii- locul în care se desfasoara actiunea din Europolis- recunosti în carte peisaje si oameni pe care parca I-ai mai întâlnit undeva si totusi nu I-ai vazut niciodata. Nu este la mijloc numai binecunoscuta proprietate de regasire, atât de caracteristica imaginii tipice. Este si altceva: nostalgia marilor ce ne-a încântat copilaria, pitorescul atât de cunoscut al oraselor portuare cu taverne, marinari cheflii, cu cafenele în care esueaza, la nelipsita partida de table, vechi marinari, batrâni lupi de mare ce-au colindat toate oceanele, fiecare cu câte-un sac plin de povestile extraordinare ale calatoriilor. Prin alte fire, romanul lui Jean Bart ne leaga de un însemnat capitol al literaturii noastre, literatura orasului de provincie.Sulina se afla asezata tocmai la gurile Dunarii. Pe aici comunica Europa centrala cu Mediterana si Orientul, cu celelalte oceane si continente. Un mic oras de provincie cu portile deschise spre lumea întreaga. La Sulina, în fata ochilor este marea întinsa si deschisa peste imensitatea careia Constantinopolul, Cairo, Marsilia, Insulele Azore, Indonezia, Insulele Haway sunt apropiate de caile de apa. E vorba de Sulina, pe vremea cand era porto-franco, pe vremea când era româneasca numai cu numele, fiindca în realitate acolo dicta fosta Comisiune Europeana a Dunarii în forma ei acut imperialista. Într-o precisa încadrare de atmosfera locala, cu nenumaratele figuri episodice de capitani de corabii, de hamali, de ofiteri români, de femei de moravuri usoare si marinari cheflii, de misiti si bogatasi de origine suspecta, de notabilitati provinciale, la care se adauga toata drojdia unui oras cu populatie internationala.
 
Delta Dunarii un adevarat paradis al faunei si florei

     In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului. Intâlnim patru tipuri de zavoaie : zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zavoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina. Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.

    Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice. Predomina Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatica din ghioluri, balti si japse ocupa 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersa sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variata. Predomina Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Padurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezinta nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.
Plaurul este o formatiune specifica stufariilor masive, plaurul este un strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitura de rizomi de stuf si de radcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si baltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite marimi care, împinse de vânt, se deplaseaza pe suprafata apei.

    Vegetatia plaurului difera de restul stufariilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvolta aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alaturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apa (Nephrodium thelypteris), cucuta de apa, troscotul, salcia pitica, precum si plantele agatatoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeaza coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur traiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
     Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatica europeana, întreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gasesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifica faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).

     Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrând primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic. Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le putem întâlni în delta si care reprezinta 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibaresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin delta si ramânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primavara. Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibarersc 81 specii si trec prin delta 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82% din avifauna acvatica europeana. Avifauna acvatica din Delta Dunarii este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adauga, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata de prezenta apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apa, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufarii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci, lopatari, tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogata continuate cu stufarii (ralide), specii de tarmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza, lastunul. O serie de specii acvatice se asociaza în timpul cuibaritului formând colonii care sunt aglomerari de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numar mare de pasari în apararea cuiburilor cu oua sau pui. Coloniile de cuibarit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zavoaielor de salcie sau în stufarii, zgomotul infernal, atmosfera specifica altor ere geologice, zborul sagetator al miilor de pasari care îsi hranesc puii, transforma coloniile de pasari într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricarui iubitoar al naturii.

     In Delta Dunarii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopatari, tiganusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrala Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixta. Aici se asociaza mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pana la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.

     Dupa aceasta trecere in vedere a istoriei Sulinei a faunei si florei deltei revenim in timpurile noastre unde adevaratele atractii ale Sulinei raman plajele sale, drumurile neasfaltate, marea curata si linistita, oamenii primitori si aerul boem, de tara, care te cucereste definitiv. Exista si cateva obiective turistice in Sulina cum ar fi vestitul Far construit in 1865, Cimitirul Maritim cu legendele sale, Turnul de Apa sau Palatul Comisiunii Europene a Dunarii construit aici in anul 1868. Sulina este un loc in care nu se ajunge cu masina, dar acest lucru nu i-a oprit pe miile de turisti sa revina in zona atrasi de frumusetile acestor locuri de ospitalitatea oamenilor, care sau orientat in ultimi ani pe cazare sulina. Turistii pot vizita delta dunarii si pot merge la una dintre cele mai spectaculoase plaje din Europa, considerata ultima plaja virgina a continentului. Plaja are 150 de metri la­time, nisipul este extrem de fin, fiind filtrat de Dunare, iar ma­rea nu este sarata, ca in partea de sud a li­toralului, ci are un gust dulceag. E lume putina si multa li­niste. Nu te deranjeaza muzica de la terase, nu exista vanzatori ambulanti, iar daca ceilalti turisti te de­ranjeaza, te poti refugia oricand fie mai la nord, spre Dunare, fie mai la sud, in directia Sfintu Gheorghe, pentru a ramane complet singur. Meniurile traditio­nale, cu peste de apa dulce, dar si de apa sarata, ar trebui sa intre­geasca motivele pentru care cineva ar trebui sa isi pe­treaca vacanta in Sulina.
In acest capat mirific de lume, uitat de agitatia marilor orase, va asteapta si Pensiunea Maxim pentru a va oferi un sejur perfect in Delta Dunarii unde veti descoperii frumusetile naturii.

© Copyright Casa Maxim. Toate drepturile rezervate

Daca doriti sa vedeti cum va arata pagina de cazare a localitatii in scurt timp, vizitati: cazare sulina turism delta pensiuni sulina pensiuni delta pescuit delta turism Delta Dunarii cazare ieftina cazare in sulina cazare in delta turism in delta pensiuni din sulina pensiuni din delta pescuit in delta pescuit in delta dunarii turism in Delta Dunarii cazare ieftina sulina cazare delta cazare delta dunarii cazare in sulina ieftina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Gazduire Gratuita
Gazduire gratuita, PHP, MySQL
Deniro.ro
In spatele oricarei afaceri de succes se afla o poveste frumoasa. Povestea noastra suntem noi, Denisa si Robert care in 2016 am dat nastere la tot ceea ce inseamna astazi DENIRO MEDIA.